Reîntregirea familiei

in Poeme

M-aş întinde lîngă tine, mamă
m-a răzbit un dor de nu mai pot
doar o zi şi-o noapte de aramă
să nu fii chiar singură de tot

Lasă-mă alăturea de tine
ca-n copilărie să mă strîng
astăzi nu mai ştiu ce se cuvine
prea sînt ostenit ca să mai plîng

Ce cuminte stai sub gheţişoară
precum o mireasă din Livan
de cu toamnă pînă-n primăvară
tu bei doar cenuşă de vulcan

A crăpat de-atîta neplouare
inima pămîntului de flori
de-aş putea pătrunde taina mare
te-aş întoarce vieţii pînă-n zori

Fac cărăuşie după apă
să-ţi zidesc umbrare şi poteci
toată slava mea a fost să-ncapă
între o cişmea şi-un loc de veci

Tot ce-a fost trufie nu mai este
Alfa şi Omega îmi erai
parcă văd cum s-a zdrobit de creste
pasărea Porfirion din rai

Ochii mei ca mînjii se înhamă
la un rug de frunze vechi arzînd
m-aş întinde lîngă tine, mamă
într-o zi, sau poate mai curînd…

CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul „101 Poezii * 101 Bijuterii“)

COMENTARII DE LA CITITORI