RELIGIA ÎN ŞCOALĂ

in Poeme

Lăsaţi religia în şcoală
N-o prigoniţi, nebuni atei
Fără credinţă nu-i morală
E propagandă de doi lei.

Ea nu e doar o disciplină
E lacrima lui Dumnezeu
Cine o soarbe, bea lumină
Creştin, islamic, sau evreu.

Ce rău ea ar putea să facă?
De ce vă-mpiedicaţi de ea?
Fiinţa umană-i mai săracă
Fără credinţa în ceva.

În intervenţia divină
În Demiurgul creator –
Nu e religia de vină
Că oamenii se nasc şi mor.

Că lumea se abrutizează
Şi stăm pe-o bombă, zi de zi
Acum, e ceasul la amiază
La miezul nopţii va plezni.

Religia e mama şcolii
Trăiam în peşteri fără ea
Şi eram orbi precum sobolii –
Dar Domnul nu a vrut aşa.
El ne-a dat legi şi sanctuare
Unde să-I înălţăm prinos
Să cerem milă şi-ndurare –
Ce e în viaţă mai frumos?

Eram ca nişte animale
Dar Domnul ne-a înnobilat
Iubim, avem valori morale
Avem un crez de apărat.

Şi ce-ar fi muzica, pictura
Sau poezia fără ea?
Religia e cînd natura
Renaşte după iarna grea.

Prin ea chiar Tatăl ne vorbeşte
Însă vorbim şi noi cu El
Nu poţi să-L minţi, că te trăzneşte
Toţi păcătoşii mor la fel.

Luaţi seama cum lucrează Domnul
Fie în bine, fie-n rău
Ne-a vizitat un înger somnul
Şi ne-a transmis mesajul Său.

Sau ne lovim de alte semne
Ce ne vorbesc pe limba lor
Ce poate, oare, să însemne
Un déjà vu tulburător?

Nu sîntem singuri, niciodată
Mereu sînt spirite cu noi
Ne tutelează viaţa toată
Scot bani de aur din noroi.

Cum să numim acest miracol
Al existenţei omeneşti?
Ce face punte – din obstacol
Pictînd vitralii la fereşti?

Religie – aşa-i vom spune
Credinţa-n Dumnezeu din cer
Nu luaţi speranţa-ntr-o minune
Copiilor, atît vă cer.
Lăsaţi-i Biblia s-o-nveţe
Din ei mari sfinţi pot răsări
Ei au nevoie de poveţe
Nu de violuri şi beţii.

Lăsaţi copiii la icoane
Din sfîntul Graal să bea puţin
Lumea ar fi un Mondo Cane
Fără religie. Amin.

CORNELIU VADIM TUDOR
29 decembrie 2014
(Text reprodus din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)

COMENTARII DE LA CITITORI