Reportajele ,,României Mari“ (12): CRIMĂ ÎN PLANTAŢIA DE FLUTURI

in Alte știri

Este cert faptul că, în societatea postrevoluţionară de astăzi, fenomenul alienării atinge, în special, intelectualitatea. În medicină, subdezvoltarea conştiinţei este sponsorizată, din plin, de nesimţirea unor „halate albe“, a căror „cerere“ obturează afinităţile unei profesii nobile, e drept, însă, în unele cazuri, transformată în ocupaţie de vidanjor financiar. Efectele nu se lasă aşteptate, nu în puţine situaţii o bandă rulantă invizibilă ducînd pacientul în dricul serviciilor funerare. Cu numai cîţiva ani în urmă, un om în plină putere şi-a plătit moartea cu cîteva mii de euro. Specialistul în oncologie, fiindcă aşa lăsa impresia că ar fi, a recurs la o intervenţie deloc necesară, curmîndu-i viaţa. Malpraxisul nu a funcţionat şi în cazul lui, fiind apărat nu de reputaţie, ci de gradul înalt pe care îl are în Masonerie. Membrii acestei organizaţii secrete sînt, de obicei, intangibili, chiar dacă, pe actul de identitate, grupa lor sanguină este, uneori, crima. O altă „capodoperă“ o constituie ideea unui reputat neurochirurg din Capitală de a opera de… apendicită un pacient, într-o noapte, pe cînd era de gardă, contra sumei de 300 de dolari. Probabil că în acest fel a strîns banii pentru a-şi construi, la marginea Bucureştilor, o vilă ca-n Los Angeles. Zicala conform căreia „pădure fără uscături nu există“ pare a nu mai fi valabilă, uscăturile mărşăluind, cu tot mai multă obrăznicie, prin vieţile şi buzunarele bolnavilor. Cît despre calitatea prestaţiei medicale, ce să mai discutăm! ,,O comisie a Ministerului Sănătăţii va face o anchetă!” – iată o lozincă afişată din ce în ce mai des. Ce mai poate descoperi, la Spitalul din Huşi, după ce o fetiţă, de 4 ani, a fost măcelărită, în urma unei simple operaţii de laringită?! Nu neg, există adevăraţi maeştri ai diagnosticului şi ai bisturiului, dar umbra unui profesor Pesamosca, planînd, protectoare, deasupra „plantaţiei de fluturi“, cum îi numea el pe copii, pare a se estompa din ce în ce mai mult. Pentru cei care au transformat medicina într-o afacere personală, în scopul obţinerii unui confort cumva meritat, dar realizat „cu orice preţ“, nu vîrsta contează.

Domnul G. Popescu, din Sectorul 4, fost fotbalist, s-a operat de cataractă, la ochiul drept. Cristalinul l-a costat 1.100 de lei, iar şpaga, cerută pe faţă, 400 de lei. Marele necaz i-a fost provocat, însă, de boala soţiei sale, în vîrstă de 79 de ani. Aceasta a căzut, şi doctorul a considerat necesară introducerea unei tije în piciorul drept, operaţie efectuată la Spitalul „Sf. Ioan“, din Capitală. Fără a i se elibera chitanţă, i s-au cerut 1.100 de lei, iar, pentru a fi ţinută 7 zile sub observaţie, alţi 600 de lei. Ajunsă acasă, starea sănătăţii femeii s-a înrăutăţit, astfel că a fost necesară chemarea Salvării. Specialistul de la PULS i-a recomandat să-şi pună un plasture la călcîiul… stîng! Un plasture de cîţiva lei, dar reţeta a costat 199 de lei. Evident, fără efect, drept pentru care, după o lună, soţul femeii a chemat un chirurg, tot de la PULS. Acesta ,,a survolat“ durerea femeii, a încasat 299 de lei, şi dus a fost, promiţînd că va reveni. Ceea ce a şi făcut, solicitînd alţi 199 de lei, pentru… schimbarea pansamentului. Ulterior, în ciuda repetatelor apeluri telefonice, pacienta simţindu-se din ce în ce mai rău, a devenit invizibil. Ca-n filmul acela, celebru, a trecut prin „zid“, pînă a încasat tariful. În rest, pauză!

UN STRIGĂT FĂRĂ ECOU

„Motivul“ alienării străbate lumea, nefiind caracteristic doar României, căreia America, dominată de o iudeo-masonerie cu interese ordinare, i-a injectat o doză suplimentară. La fel ca înainte de anii ‘90, majoritatea experienţelor medicale se fac aici. Copiii noştri sînt cobaii lor – astfel, cînd vor deveni tineri, iar, apoi, adulţi, vor ajunge „eroii“ lor, într-un film de lung metraj, programat să ruleze o eternitate. Ei nu mai întreabă pe nimeni, intră peste tine în casă şi-ţi ordonă inclusiv pe cine să alegi preşedinte al ţării. Milioanele de euro din campania electorală sînt cheltuite inutil, fiind luate de la gura dobitocilor, care chiţăie de foame. Pe un fond mai mult, sau mai puţin sonor, România a ajuns o caricatură – Băsescule, Băsescule! -, tuşată de imaginaţia dezlănţuită, pe linia de centură a… politicii, de Amorul lui din Portofino, scuzaţi!, dintr-o şatră a Buzăului, Elena Udrea. Matrozul cu iz de Frankenstein şi eroina din „Am întîlnit ţigani fericiţi“, pelicula lui Alexandru Petrovic, iată un cuplu antologic! Indiferent ce se va întîmpla, blonda… neagră va rămîne, ca-n film, o veşnică strîngătoare de „fulgi“. Lipsa de bun-simţ îi scoate în faţă vocaţia autodistrugerii. Se crede ocrotită, trăind o libertate pe care nu o are şi fiind incapabilă să vadă dezastrul care se apropie. Ultimul vapor vîndut de Matroz le-ar fi asigurat salvarea, cum, însă, acesta a dispărut în ceaţă, pluta pe care vor sări îi va duce direct la Poartă Albă. Dar, noi, ceilalţi, de ce, prin fariseism, am devenit proprii noştri duşmani, scuipînd pe o Cruce pe care pretindem că o apărăm?! Înghesuiţi din toate părţile, inclusiv de NATO şi UE, plătim tributul trădării şi al indiferenţei în care ne scăldăm. Bunăstarea de aur a „mondialiştilor“ este clădită pe cenuşa cadavrelor noastre. Sufocat de prostia din jur, strig, şi eu, la fel ca alţi cîţiva – ,,America, scuip pe tine!”, dar strigătul nostru rămîne fără ecou.

Ocuparea României, din ce în ce mai intensă, în ultimii ani, le aduce invadatorilor un val de spumă şi şampanie, însă puţini înţeleg faptul că America se află în colaps şi că valul de spumă şi şampanie este unul fals. Statisticile arată că SUA traversează situaţia dramatică din 1929, cînd Wall Street-ul cobora, uluitor, în cote. Pentru a lua faţa fraierilor, procedează precum William Durant, în acel an – un Durant preşedinte al Consiliului de Administraţie la General Motors şi boss-ul unui consorţiu care învîrtea mai bine de 4 miliarde de dolari pe an, în combinaţii „neclare” -, căruia, neconvenindu-i scăderea cursului monedei naţionale, i-a venit ideea „regenerării“: s-a urcat în trenul personal, alergînd la Washington, l-a scos pe preşedinte dintr-o şedinţă importantă şi l-a avertizat, ameninţător: ,,Ai grijă!”. Urmarea? Hoover sună la Federal Reserve Board, şi alunecarea pe tobogan se opreşte, brusc. Scara este întoarsă invers, şi coborîrea devine urcuş. Productivitatea fiecărui truditor creşte cu 40%, chiar dacă salariul se măreşte doar cu 7%, iar numărul sindicaliştilor scade la jumătate, căci fiecare angajat a semnat că nu se va afilia nici unui sindicat. Cînd, totuşi, în Gastonia şi Marion au izbucnit greve, „cazurile“ au fost rezolvate în stil american: gloanţe în trupurile manifestanţilor. Guvernul nu a prezentat scuze, ba, mai mult, ministrul Finanţelor a precizat că „America este un business oarecare şi trebuie condusă după legile acestuia!“. Ceea ce este valabil şi astăzi: gloanţele lor fac legea acolo unde popoare de viermi visează un closet ecologic, în care – ce inovaţie! -, dacă ai „ouăle“ tari, să poţi trage apa. Nu este cazul nostru – ,,ouăle” ni s-au clocit de ani lumină, iar „instituţia fecalieră“ nu va fi igienizată. Viermii mişună la fund, iar jetul vine de sus! Iar eu, terminînd de scris acest articol, rîd în hohote, în faţa oglinzii, spunîndu-mi: ,,Ce faci, vierme?!“.

(va urma)

ILIE COSTACHE

P.S.: „Vorbele pe dos“ ale domnului colonel „G“: China declară război Rusiei. Ministrul Forţelor Armate intră la Comandantul Suprem al Chinei: ,,Să trăiţi! Trebuie să le traversăm teritoriul. Cu românii ce facem?”; ,,Rezervaţi un hotel la… New York!”.

COMENTARII DE LA CITITORI