Reportajele ,,României Mari“ (2)

in Alte știri

Reportajele ,,României Mari“ (2)

– Episodul II –

Americanii din mintea proştilor

Cele 7 sate ale comunei Mogoşani (Meri, Chirca, Zăvoiul, Pădureni, Păneşti, Cojocaru şi centrul – Mogoşani) sînt risipite în toate punctele cardinale! Şi înainte, şi după al II-lea război mondial, drumurile duceau la Găeşti. Aici se ţineau şi tîrgurile marilor sărbători religioase. Erau zile de fast. Briştile, căruţele şi caii, împodobiţi cu tot felul de ornamente, ca la turnirurile medievale, porneau, cu noaptea în cap, luînd calea oraşului. Într-un an, prin 1930, Ilie, primul născut al familiei Avram, s-a urcat în codîrla căruţei lui Nea Gică al lui Chiru, unul dintre oamenii înstăriţi ai satului. Furat de farmecul jocurilor, abia cînd se întoarceau spre casă, şi-a amintit că nu i-a cumpărat nimic mamei lui. Panicat, a început să ţipe: ,,Opeişte, Nea Gică, opeişte, să-i iau şi mamichii fo 2-3 cîinaţi!”. Avea să se dovedească un copil deştept. Peste ani, cineva din sat a dat examen la Medicină şi n-a intrat. În anul următor, s-a înscris din nou, însă, la examene, în locul lui, s-a prezentat… Ilie. Bineînţeles că a reuşit, astfel ajutîndu-l să devină doctor pe un om care şi-a probat, apoi, calităţile într-o carieră de excepţie.

În tinereţe, bătrînul Avram n-a fost chiar uşă de biserică şi cînd, după moartea lui, în podul casei vechi au fost găsite oasele rămase de la 3 degete ale unei mîini, alături de un chituc de lemn în care era înfiptă o bardă, toate învelite într-un ţol vechi, lumea şi-a adus aminte că bărbatul şi le tăiase singur. Într-un răsărit de ziuă, venind, pe scurtătură, de la Găeşti, de la o muiere nărăvită, în dreptul unei fîntîni secate i s-a arătat un duh, care i-a poruncit sacrificiul, altfel, asupra familiei lui aveau să se abată mari necazuri. A venit acasă, şi-a pus mîna pe butuc şi a dat cu barda. N-a curs o picătură de sînge! De atunci, se potolise, bea numai vin, şi devenise un fel de predicator. Înfiinţaseră în sat ,,Oastea Domnului” şi, serile, se adunau la Petra şi Ion Cîrstea, sau la tuşa Pena, şi citeau din Scripturi. Colectivizarea l-a înrăit pe Avram, din nou: n-a vrut să se înscrie, săptămîni întregi a stat ascuns pe malul Argeşului, în zăvoi – îi ducea Miţa mîncare, în culmea nopţii, pe cărări neumblate. Îl căuta potera şi, pînă la urmă, l-a prins. I-au dat ultimatum: ori te înscrii, ori la puşcărie! Rămăsese ultimul din comună, avea copii şi nepoţi: ce putea face? O vreme, a fost dărîmat sufleteşte, umbla de parcă era biciuit. Îl durea conştiinţa, mai ales că pe Dică îl luaseră să facă armata la mină. Pedeapsă pentru încrîncenarea tatălui. Maria, al doilea copil, se măritase cu Costică al lui Pascu, plecat miliţian în Ardeal, la Ineu, să asigure paza celor care băgau oamenii cu arcanul în G.A.C.-uri. N-a făcut purici prea mulţi. S-a întors cu un glonţ în el, dar şi-a păstrat obiceiul. Era un fel de vătaf: umbla seara cu şefii, să cheme colectiviştii la lucru pentru a doua zi. Şi ameninţa: dacă vă prind că furaţi, vă torn. Şi, uneori, chiar o făcea. Ăl bătrîn… îl întrerup: care, mă, ăl bătrîn, că sînt atîţia în neamul vostru? Bunicul Avram, zice Stelică. Da, şi, ce-i cu ăl bătrîn? Oamenii, în neştiinţa lor, încă mai credeau că vin americanii să-i scape de comunism. El privea chiorîş, îşi trecea mîna ciuntită peste faţă, şi apostrofa: Bă, proştilor, o să vină americanii cînd v-o creşte mintea! Aşteptaţi-i în gară!

(va urma)

ILIE COSTACHE

P.S. – Din „Reportaje 3“: L-am văzut pe inginer înfuriindu-se, ridicînd degetul mijlociu al mîinii drepte şi trecîndu-i-l peste buze tovarăşului său de masă: ,,Imre, am terminat prietenia, să nu-mi mai ieşi în cale. Ardealul vostru este la mă-ta, la Budapesta. Marş afară din casa mea!“.

COMENTARII DE LA CITITORI