Revizionismul maghiar şi campaniile electorale la români (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Din articolele precedente, publicate în revista „România Mare“ şi în ziarul „Tricolorul“, se vede că liderii UDMR, avîndu-l în frunte pe preşedintele lor, Kelemen Hunor, s-au lansat în campania electorală cu un mesaj care ridică una din cele mai grave şi ameninţătoare probleme la adresa integrităţii Statului Român: autonomia unei importante părţi din teritoriul României (evit să scriu „Ţinutul Secuiesc“, fiindcă pe teritoriul României nu există oficial un ţinut denumit astfel şi nici noţiunea de „ţinut“ nu se găseşte pe harta ţării noastre – n.m.). Ei bine, liderul UDMR candidează la Preşedinţia României cu un asemenea mesaj, de obţinere a atonomiei teritoriului, pe care revizioniştii maghiari din ţară, cu de la ei putere, l-au botezat „Ţinutul Secuiesc“. Dacă forurile conducătare ale României trec cu vederea mesajul electoral al candidatului UDMR, ar fi fost normal şi demn ca măcar Biroul Electoral Central (BEC) să respingă înscrierea acestuia. Aş fi aplaudat, în picioare, dacă membrii BEC ar fi avut o astfel de atitudine.

UDMR îşi propune, tot cu de la sine putere, ca pînă la alegerile prezidenţiale să aibă loc o dezbatere publică privind proiectul de autonomie pentru cele 3 judeţe româneşti – Covasna, Harghita şi Mureş – care, după vrerea revizioniştilor maghiari, formează Ţinutul Secuiesc. În proiect nu se precizează cărui public se adresează pentru această dezbatere, căci, aşa cum e formulat în text, se poate înţelege că tot românul trebuie să participe la dezbatere, nu numai etnicii maghiari. Eu, unul, iată, prin însemnările din materialul de faţă, particip la dezbatere, cititorii români văzînd cum şi cît apreciez conţinutul numitului proiect de autonomie, care, pe drept, ar fi putut să fie numit şi proiect de Constituţie pentru mult aşteptata aprobare, din partea românilor, a existenţei unui Stat în inima României. Şi nu ar trebui să ne surprindă faptul că socotesc numitul proiect de autonomie „proiect de Constituţie“, o dată ce revizioniştii maghiari şi-au fixat conturul închipuit al Statului lor, alegîndu-şi pînă şi simbolul care să-i reprezinte: drapelul secuiesc. Nu exagerez deloc, cînd spun şi scriu „proiect de Constituţie“, pentru mult visatul Ţinut Secuiesc, o dată ce din cele prezentate pînă acum am arătat doar în 3 puncte din proiect ce se întîmplă cu bunurile de patrimoniu aparţinînd, din timpuri străvechi, Poporului Român. Afirmam că revizioniştii unguri vor ca, în numitul ţinut, drumurile de toate felurile, şoselele, autostrăzile, căile ferate, apeductele etc. etc., să facă parte din domeniul public al „Ţinutului Secuiesc“; pădurile statului din ţinut, minele, carierele de piatră şi exploatările de turbă, edificiile destinate unor servicii publice, mobilierul şi altele. constituie patrimoniul inalienabil al Ţinutului Secuiesc. Am cunoscut, de-a lungul timpului, destui oameni care, uneori, din varii motive, au luat-o rău la vale. Constat, însă, că şi revizioniştii maghiari de la noi şi de aiurea au făcut-o mai rău. Ca dovadă, iată ce mai trec ei în proiectul respectiv privind bugetul regiunii:

– Să le revină 50% din profitul net, realizat de Loteria Română pe teritoriul regiunii şi 60% din taxa pe jocuri de noroc, la nivel de regiune;

– 2/3 dintre magistraţii de la Curtea de Apel Tîrgu Mureş trebuie să aparţină comunităţii maghiare, iar 1/3 comunităţii româneşti;

– Cetăţenii rezidenţi pe teritoriul Ţinutului Secuiesc au dreptul să se adreseze în scris Curţii Constituţionale şi instituţiilor judecătoreşti în limba maghiară.

Toate acestea ne determină să considerăm că stilul în care este redactat acest proiect de autonomie este unul potrivit şi pentru o Constituţie, cum am încercat să demonstrăm şi în rîndurile de mai sus. Dar cititorul atent, înzestrat cu spirit de observaţie, constată că cei care au redactat acest proiect de autonomie, desigur, revizionişti fiind, s-au crezut singuri pe acest teritoriu, adică Statul Român. Au sfidat toate normele existente în interiorul graniţelor sale. Atitudinea de sfidare a autorităţilor româneşti au avut-o revizioniştii unguri tot timpul, şi continuă să o aibă, chiar cu o gravitate crescută, datorită guvernelor care au făcut dintr-o organizaţie teroristă un aliat, cu ajutorul căruia să se menţină la Putere.

Atitudinea molcomă, în unele declaraţii, faţă de revizionismul maghiar este redată şi în ziarul „Adevărul“ din 8 septembrie 2014, pag. 2. Analistul politic Radu Magdin apreciază că „UDMR este consecventă cu cererile sale periodice în acest sens (al revizionismului – n.m.). Proiectul (de autonomie) are nişte accente care s-ar putea să ducă la respingerea lui de către întreaga clasă politică românească, neavînd astfel efectul scontat. E greu pentru un candidat să fie de acord cu el, eventualul cîştig din voturile maghiarilor – cîştig nesigur, mai ales pentru Victor Ponta – putînd fi contrabalansat de votul negativ naţionalist“. Sociologul Alfred Bulai afirmă: „Dimensiunea electorală (a revizionismului – n.m.) este evidentă, dar nu uităm totuşi că există şi o ambiţie a maghiarilor pentru a-şi lărgi autonomia. Acum, discuţia vine în preajma alegerilor prezidenţiale, iar în lumea maghiară, în mediul politic, există, mai mult ca oricînd, neînţelegeri. De exemplu, între UDMR şi celelalte partide: PCM Şl PPMT“. Noi spunem că, în ceea ce priveşte conţinutul revizionist al documentelor elaborate de unguri, toate organizaţiile lor cîntă pe o singură voce. Şi, după astfel de declaraţii redate mai sus, ar trebui să credem că manifestările revizioniste se petrec numai în campaniile electorale. Oare, cînd Guvernul actual îşi va exprima o poziţie fermă împotriva acţiunilor antiromâneşti ale acestei organizaţii horthyste, teroriste?

Sfîrşit

Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI