Revizionismul ungar – un monstruos angrenaj destabilizator în Europa (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

În prezent, cînd s-au organizat manifestări prilejuite de împlinirea unui secol de la intrarea României în primul război mondial, care a fost războiul nostru pentru întregirea neamului, revizionismul unguresc s-a lansat într-o amplă campanie pentru revizuirea Tratatului de la Trianon, în care sînt antrenate toate societăţile aşa-zis „culturale“, partidele politice mai mult sau mai puţin extremiste, din Ungaria, dar şi din România, organizaţiile extremiste, de esenţă paramilitară, unele „interzise“ la Budapesta, dar cu largă libertate de acţiune în România, „pentru ca acest ceas al reînvierii Ungariei să ne afle înmulţiţi şi întăriţi“! Aplicînd cu tenacitate şi perseverenţă politica paşilor mărunţi, folosindu-se cu iscusinţă de toate drepturile şi privilegiile acordate de toate guvernele care s-au perindat la conducerea României după decembrie 1989; plasîndu-şi oamenii în cele mai înalte funcţii politice, economice şi administrative, extremismul şi revizionismul unguresc din România s-a transformat într-o adevărată „coloană a V-a“, care lucrează, încet şi cu grijă, dar şi cu destul spor, la dezmembrarea teritorială a ţării. Ei sînt convinşi că „fraţii noştri din Ungaria şi amicii noştri din străinătate subminează statul român – aceia pe dinafară, iar noi pe dinăuntru“. Fiindcă ,,o înţelegere paşnică cu tîlharii – adică cu românii! – este exclusă. Trebuie să vindecăm rana Trianonului prin unirea celor 15 milioane de unguri şi să eliberăm pămîntul secular al maghiarimii“! Acesta a fost şi a rămas visul dintotdeauna al revizionismului ungar: „dreptul indiscutabil de a-şi recăpăta patria jefuită“. Iar din această „patrie jefuită“ face parte, în primul rînd, Transilvania. Într-o astfel de situaţie, nu-mi rămîne altceva decît să mă rog: Doamne, ocroteşte-i pe români! Nu faţă de duşmanii ştiuţi, ci de cei neştiuţi. Nu faţă de revizioniştii şi extremiştii unguri, răi şi ticăloşi – cum bine ştim cu toţii! – ci împotriva miopiei şi prostiei politice de care dau dovadă cei care au guvernat şi guvernează România. Nu e vorba de greşeli, care se mai pot îndrepta, ci de prostia în care se persistă. Blestemata sete de putere a politrucilor de după 1989 i-a orbit pe toţi, încît au fost şi sînt incapabili să priceapă jocul perfid al revizionismului unguresc, al cărui slogan a rămas acelaşi: „România este un stat artificial, creat de Trianon, stăpînind teritorii ungureşti ocupate“.

Sfîrşit
Ilie Şandru

COMENTARII DE LA CITITORI