Revoluţia – această leoaică nebună, care îşi mănîncă puii (3)

in Pentru împrospătarea memoriei

Am să vă împărtăşesc cîteva dintre gîndurile înălţătoare ale unui vagabond de geniu, pe care, în plimbările mele prin Bucureşti, alături de marele scriitor care a fost Eugen Barbu, îl întîlneam uneori şi îl salutam cu respect, fiindcă făcuse 13 ani de temniţă grea şi era un idealist. E vorba de Petre Tuţea, care scria despre Poporul Român, citez: „Poporul Român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Din punct de vedere politic, viforniţa din spaţiul în care s-a desfăşurat istoric Poporul Român ne arată că sîntem unul din marile popoare ale Europei. A reuşit vreo invazie să-şi impună stilul şi credinţele aici? (…) În principiu, am certitudinea invincibilităţii Poporului Român. Aşa cum a ieşit din impas cu Ceauşescu, aşa va ieşi din orice impas. E atît de viguros Neamul ăsta al nostru că nu mă îndoiesc că virtuţile îl scot din impas. Istoria lui îmi dă argumente că Poporul Român nu poate fi înfrînt”.

Eu, unul, cred cu tărie în vocaţia mesianică a Poporului Român. Da, avem o misiune pe lume! Dumnezeu nu ne-a creat întîmplător şi nu ne-a aşezat de florile mărului aici, la Gurile Dunării şi în Carpaţi. În această operă grandioasă, voi, revoluţionarii, aţi avut şi veţi mai avea un cuvînt greu de spus. Acum, ştim cine sînt vrăjmaşii şi lichidatorii României. Nici 1.000 de Securităţi n-ar fi reuşit să-i demaşte atît de bine cum au făcut-o singuri, în aceşti aproape 11 ani. La orizont se prefigurează cel mai mare război de eliberare din Istoria României – eliberarea de sub jugul Mafiei, care n-are Patrie, n-are Naţionalitate, n-are Lege, n-are Dumnezeu. România trebuie să reînceapă să muncească, să se bucure de viaţă, să reintre, cu fruntea sus, în rîndul Ţărilor lumii. Noi credem într-o Europă a Patriilor şi a Naţiunilor. Cine vă spune că se poate şi altfel – ori nu ştie legităţile istorice, ori minte deliberat, pentru a vă domina şi deznaţionaliza mai uşor. Iar cei care pretind că P.R.M. ar fi izolat pe plan intern şi extern ignoră, cu bună-ştiinţă, faptul că acesta e cuvîntul de ordine al Mafiei, să demonizeze, în orice punct al Globului, acele mişcări patriotice care îi strică toate socotelile. Slavă Domnului, Planeta nu stă numai în infractorii ăştia şi noi avem destule relaţii de cooperare pe plan internaţional. Eu sînt încrezător în biruinţă. Au încercat să mă distrugă, numai cu tunul şi cu bazuka n-au tras în mine, dar ei n-au nici un spor. N-au ce să spună despre mine, numele meu nu se regăseşte în nici o afacere murdară, pe nici o listă de datornici la bănci, în nici un Consiliu de Administraţie, au tot căutat cu lumînarea – mai ales că toate Serviciile Secrete ale Ţării sînt în mîna lor – dar, pînă la urmă, s-au lăsat păgubaşi, iată de ce am mîinile libere şi pot să mă lupt cu balaurii Mafiei, iată de ce tot mai multă lume vine alături de noi, în ciuda boicotului la care ne supune postul public de Televiziune TVR, pentru care, pur şi simplu, P.R.M. nu există. Nu-mi fac griji, fiindcă nici Vlad Ţepeş şi nici Tudor Vladimirescu n-au apărut la nici o Televiziune, dar tot au făcut ordine în Ţară. Aşa şi cu noi. Lăsaţi-i pe cei de la Putere să-şi piardă suflul şi să-şi termine muniţia. În această luptă pe viaţă şi pe moarte, un ajutor de primă mărime ne dă, de aproape 1 an încoace, formaţiunea politică desprinsă din UNORD, care a fuzionat, prin absorbţie, cu P.R.M. Un număr important din aceşti revoluţionari va intra în viitorul Parlament, pentru că locul unor astfel de oameni este în principalul forum democratic al Ţării. A bătut ora să vă luptaţi şi cu alte arme, mai bune şi mai eficiente, astfel încît lumea să vă cunoască aşa cum sînteţi cu adevărat. Atunci cînd vă veţi întoarce pe la casele voastre, risipite prin toate judeţele şi pe toate meleagurile Ţării, spuneţi-le oamenilor că m-aţi văzut, m-aţi auzit, că nu sînt nici nebun – cum mă pictează hoţii pe care i-am prins la furat – că nu sînt nici extremist, nici antimaghiar, nici antisemit, nici antiţigan, şi nici n-o să bag Ţara în război, după cum mint, în mod iresponsabil, cei care n-au ce să spună despre mine – eu sînt, pur şi simplu, un patriot cu gura arsă după setea de Adevăr şi Dreptate, care s-a săturat ca Poporul lui să fie răstignit la fiecare răscruce a Istoriei. Aici, la cîţiva paşi, în parcul de peste drum, îşi dorm somnul de veci 69 de eroi ai Revoluţiei, din cei 100 căzuţi în Municipiul Braşov. Am depus la monumentul lor funerar o coroană de flori cu mătase Tricoloră, am ascultat slujba oficiată de preasfinţii părinţi, am răspuns onorului prezentat de o gardă militară şi, la un moment dat, în pacea asfinţitului de august, pe crucea înaltă, de oţel, au poposit 3 porumbei. Am privit scena aceasta ca pe un semn de la Dumnezeu. Să ne gîndim şi la fraţii noştri din Basarabia şi Bucovina, teritorii străvechi româneşti, care vor reveni la Patria-Mamă. Nu vom abandona niciodată acest ideal! Pregătiţi-vă, români, de ultima Revoluţie din acest veac şi din acest mileniu, cînd se vor înfricoşa antichriştii care v-au prigonit, şi v-au împuşcat, şi v-au îndoliat, şi v-au flămînzit, iar martorii vor întreba, aidoma Regelui David, în Psalmul 114: „Ce aveţi, munţilor, de săltaţi ca nişte berbeci, şi voi, dealurilor, ca nişte miei? Da, cutremură-te, pămîntule, înaintea lui Dumnezeu!”.

Sfîrșit

Corneliu Vadim Tudor

(24 august 2000, Sala de Festivităţi a Hotelului ARO, din Braşov; discursul a fost rostit
la Congresul Extraordinar al UNORD ’89)

Păreri și opinii