Revoluţia, un film televizat

in Alte știri

Acum cîtva timp, am fost oaspetele unui sat din sudul Moldovei, unde se spune că oamenii trăiesc ca în sînul lui Avraam. Pînă mai ieri, am fost, şi eu, de acord cu acest lucru, dar, văzînd realitatea, mi-am schimbat părerea. Vă veţi întreba de ce. Pentru că, în puţinul timp cît am stat aici, am observat că pe toate uliţele şi în majoritatea gospodăriilor sărăcia era stăpînă. Cu această ocazie, am cunoscut numeroase familii de ţărani, am vorbit cu zeci de săteni, ascultîndu-le, tuturor, poveştile de viaţă.

Iată un exemplu de istorioară, pe care unul dintre interlocutorii mei, Vasile Sătioneanu, mi-a relatat-o: „Trăim greu, domnule, pentru că pe nimeni nu interesează soarta noastră. Nu cred că, vreodată, în alte timpuri, ţăranul român s-a confruntat cu atîtea greutăţi ca în zilele noastre. Se spune că ni s-a dat pămîntul înapoi… Este adevărat, dar la ce folos dacă nu ai cum să-l munceşti? Nu ai utilajele necesare, adică… nu ai bani să le cumperi“. „Dar există asociaţii agricole. De ce nu-l daţi acolo?“. „Pentru că se fac mari pungăşii, de-asta refuză oamenii contractele cu ele“. Omul oftează, oftează adînc, eliberîndu-se, astfel, de amărăciunea din suflet. Mîinile lui, ca şi gîndurile, îi sînt trudite, chinuite… „Am un plug şi o vacă… Aşa mi-am arat pămîntul… Unde era mai greu, iar animalul nu mai izbutea să ducă jugul, îl ajutam şi eu, trăgînd alături de el. Sînt veteran de război, am luptat, cu vitejie, pe front, însă la ce folos? Celor pe care i-am ales să se ocupe de gospodărirea comunei nici nu le pasă de noi. Cînd mergem la ei, cu vreo solicitare, ne privesc de sus, de parcă am fi sclavii lor“.

„Moş Vasile, cine se face vinovat de starea gravă în care ţăranul român trăieşte?“. „Nu ştiu, zău… Dar prea anapoda merg toate în ţara asta!“. „Să fie vinovată revoluţia din decembrie ’89?“. „Ce revoluţie? Care revoluţie? Pentru noi, cei din provincie, nu a fost nici un fel de revoluţie, ci un film televizat de la Bucureşti, la care ne uitam fără să avem habar ce se întîmpla. Acum ne-am convins: lupta a fost pentru Putere. S-a adeverit acest lucru. Unii trăiesc bine, se îmbuibă cu toate bunătăţile, pe cînd alţii… de-abia-şi duc zilele, sînt la limita disperării“. Omul este afectat de ceea ce povesteşte şi gesticulează foarte mult. „Moş Vasile, dacă ar fi să facem un bilanţ al salariaţilor existenţi în sat, în clipa de faţă, care crezi că ar fi rezultatul?“. „Unul slab. Foarte slab. Nu cred să existe cîţiva salariaţi aici. Dacă pînă mai ieri, la noi în sat, nu era om care să nu aibă serviciu, azi, cei mai mulţi dintre muncitori sînt trecuţi în şomaj. E greu. Foarte greu. Dar şi mai greu e dacă eşti neputincios şi nu poţi să munceşti. Rişti să mori de foame, că nu se uită nimeni la tine, să te ajute măcar cu o vorbă bună“. Într-adevăr, viaţa ţăranilor nu este atît de uşoară cum şi-o închipuie unii dintre noi. Numai că ei ştiu să rabde, sperînd că va veni vremea cînd drumul vieţii lor va fi altul, unul mai lin şi plin de izbînzi. Cu optimismul în suflet, îşi îngrijesc, în continuare, de vite, de ogoare, pentru liniştea zilelor de mîine. Dar, ca un făcut, în ciuda credinţei lor, furia apelor, de nenumărate ori în acest an, le-a smuls holdele de pe ogoare şi le-a strămutat gospodăriile, făcîndu-i mai săraci de cum au fost şi mai necăjiţi de cum Istoria acestui Neam şi-i poate închipui.

Ion Machidon,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

COMENTARII DE LA CITITORI