REZULTATE MODESTE LA EUROPENELE DE ATLETISM

in Lecturi la lumina ceaiului

Programate doar cu o lună înaintea Jocurilor Olimpice din Brazilia, din acest an, Campionatele Europene de Atletism nu s-au bucurat de fastul pe care îl au în mod obişnuit, mai mulţi atleţi de mare valoare renunţînd să participe, menajîndu-se pentru Olimpiadă. Atleţii noştri, dimpotrivă, au urmărit la aceste Campionate o verificare a stadiului de pregătire, culminînd cu Campionatele Naţionale, care se vor desfăşura la sfîrşitul acestei săptămîni, la Cluj. Din păcate, reprezentanţii noştri s-au comportat, în general, nesatisfăcător, născîndu-se, în mod firesc, întrebarea: ce a determinat acest insucces în massă, care s-a concretizat prin faptul că aproape trei sferturi dintre atleţii noştri nu au reuşit să treacă de calificări, iar cea mai bună clasare au avut-o Rareş Toader, junior, la aruncarea greutăţii, reuşind un nesperat loc 6 în finala probei, şi tînăra Mădălina Florea, locul 7 la semimaraton. Avem convingerea că o mare greşeală a fost că mulţi au făcut pregătirea la Snagov, în condiţii de caniculă, pe credinţa total greşită că trebuie să se obişnuiască cu condiţii climatice grele pentru a le fi mai uşor la concurs. Astfel au ajuns, în general, demineralizaţi din cauza transpiraţiei abundente de la antrenamente, chiar dacă, în restul timpului, s-au bucurat de aer condiţionat. Păcat că nu s-a ţinut seama că marile performanţe româneşti la atletism, atunci cînd nu s-au obţinut cu o pregătire în străinătate, s-au cîştigat cînd antrenamentele s-au desfăşurat în Poiana Braşov. Dar aceste probleme sînt ale tehnicienilor. Noi îi vom remarca doar pe puţinii care au trecut de calificări. În primul rînd, ştafeta fetelor de 4 x 400 m (Pastor Adelina, Andreea Mikloş, Sanda Belgyan, şi Anamaria Ioniţă), care a reuşit să se califice în finală, fiind între primele 8 ţări din Europa, deşi cea mai bună din componenţa ştafetei era Bianca Răzor, care nu a putut fi disponibilă din motive de sănătate, care sperăm că vor fi rezolvate pînă la Olimpiadă. Aceeaşi speranţă o avem şi cu sănătatea lui Marian Oprea care, de asemenea, nu a fost în plenitudinea calităţilor sale fizice. Au mai trecut de calificări Florina Pierdevară, la 800 m şi Adelina Pastor, la 400 m. Puţini, foarte puţini. Cu aceste rezultate, oricît de optimişti am fi, la Jocurile Olimpice nu vom putea face mare lucru. Este nevoie să se acorde mai multă atenţie pentru atleţii noştri de frunte, mai ales în angrenarea, pentru pregătirea lor, a unei echipe de biochimişti, metodişti, psihologi, medici şi maseuri, aşa cum beneficiază toţi atleţii de valoare din celelalte ţări. Este bine, totuşi, că au fost duşi la aceste Campionate toţi atleţii care şi-au îndeplinit standardul de participare, cu toate că unii aveau şanse minime, deoarece astfel ei au cîştigat experienţă pentru participarea la marile competiţii. Nici străinii nu au realizat, în general, performanţe deosebite. În schimb, au fost probe de o rară spectaculozitate şi situaţii din care s-au putut trage învăţăminte deosebite. Astfel, la proba de 1500 m a băieţilor, favoriţii probei au pierdut în faţa unui norvegian, Ingebizen, mai puţin cunoscut, care a cîştigat, iar fratele lui a obţinut bronzul, înaintea favoriţilor cursei care s-au mulţumit să facă o cursă foarte înceată, la tempoul fetelor, bazîndu-se pe un finiş doar la ultimul tur, la care au fost mai buni atleţi mai puţin cunoscuţi. Sau cursa de 5000 m a băieţilor, în care sosirea a fost greu de observat cu ochiul liber. Aici au terminat trei atleţi, la mare luptă, în care primii doi au avut acelaşi timp, iar al treilea doar cu două sutimi de secundă mai mult. Situaţie nemaiîntîlnită în cursele de fond. La 200 m, elveţianul Martina, cîştigător la 100 m, a fost descalificat, pierzînd medalia de aur, fiindcă a călcat pe linia culoarului său din turnantă doar cu un singur pas. Sau ratarea încredibilă a săritorului cu prăjina, francezul Renaut Lavillenie, de departe cel mai bun, care nu a reuşit să sară prima înălţime la care fixase să intre în concurs, atunci cînd adversarii lui terminaseră concursul la o înălţime mai mică. Ne-a mai plăcut excepţionala atletă olandeză Schippers, care a cîştigat autoritar cursele de viteză 100 m şi 200 m, demonstrînd în alergare o relaxare ieşită din comun. Sîntem convinşi că va avea şanse bune în faţa atletelor de culoare din celelalte continente, care deţin supremaţia mondială la aceste probe. Campionatele Europene au fost un prolog spectaculos la atletismul de la Jocurile Olimpice.

Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI