Riscul de a fi ciomăgit fără a avea vreo vină

in Lecturi la lumina ceaiului

Nu de azi, de ieri, ci mai ales de cînd cu libertatea cîştigată, ce e drept, cu sacrificiul vieţii unora, românul paşnic este nevoit să suporte fel şi fel de situaţii neplăcute, cum ar fi înjurăturile unor inşi puşi pe harţă, mergînd pînă acolo încît poate fi agresat fizic. Dar asta nu mai reprezintă, de mult, o noutate pentru nimeni. Totuşi, scriind aceste rînduri într-o publicaţie cum este cea de faţă, m-am gîndit că nu greşesc şi, pînă la urmă, se va găsi cineva care să ia măsurile ce se impun, şi anume să stopeze scenele terifiante din cotidian, la care, fie că vrem, fie că nu, sîntem nevoiţi să asistăm, pentru că ele se petrec sub ochii noştri, la tot pasul. Pentru a exemplifica, îmi vine în minte o întîmplare petrecută într-o seară, cînd mă întorceam, împreună cu poetul Cristian Neagu, de la o şezătoare literară din provincie.

Nu mare ne-a fost mirarea atunci cînd, în urma noastră, la doi paşi, la coborîrea de pe scările din spatele Gării de Nord, am auzit ţipete şi înjurături ca la uşa cortului. Din instinct, am privit spre locul cu pricina. Un tînăr de vreo 20 de ani s-a năpustit cu pumnii asupra unui călător oarecare, mai în vîrstă, care, probabil, îl prinsese pe scandalagiu umblîndu-i prin buzunare. De aici a început totul. Şi, cum se spune, prietenul la nevoie se cunoaşte, în ajutorul acostatorului turbulent au apărut, ca din senin, alţi indivizi de aceeaşi teapă, pe cînd bietului călător nu-i sărea nimeni în ajutor, sau măcar să-i adreseze o vorbă de consolare. A fost inspirat să se retragă în holul de la casa de bilete, ferindu-se, aşa cum a ştiut el, în acele momente de spaimă.

Tot acest circ a durat cca. o jumătate de oră, timp în care în zonă nu s-a văzut picior de poliţist, deşi prezenţa autorităţilor era absolut necesară, dacă ne gîndim că în acest loc colcăie, zi şi noapte, cu preponderenţă, hoţii, drogaţii, scandalagiii, prostituatele ş.a.m.d. În acele momente doream foarte mult să apară un echipaj al oamenilor de ordine. Din păcate, nu a fost să fie aşa! Iată o dovadă certă pentru huliganii certaţi cu legea, care, ştiind că nu vor fi pedepsiţi, tîlhăresc la drumul mare, violează şi răspîndesc teamă şi umilinţă în rîndul oamenilor cu o conduită frumoasă. Aceştia sînt nevoiţi să-i suporte, doar nu degeaba au scăpat de comunism şi au devenit cetăţeni europeni!

Ion Machidon

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI