ROMA, CETATEA DE AUR

in Alte știri

Poeţi uitaţi

 

 

Din Roma Cezară, cetate de aur,

Cu temple măreţe ca-n vise de mai,

Desprinsu-s-a mîndră o floare de laur,

Să vină, să crească, pe-al Daciei plai.

 

Barbarii trecut-au în iureş satanic

Pe cînd floarea Romei adînc sîngera.

Simţise în lacrimi călcîiul tiranic

Al gloatei mongole, ce nu mai era.

 

Mai fost-au şi-apoi încercări dureroase

Născute din ura nebunei smintiri,

Dar toate pierit-au cînd steaua-nfrăţirii

Urzi diadema eternei Uniri.

 

Ascultă, române, cum freamătă vîntul

Prin codri ce-nalţă spre cer al lor glas

Spunîndu-ţi: ,,Păstrează de-a pururi pămîntul

Şi nu da din glie în veci nici un pas!”

 

Păstrează credinţa în care crescut-ai,

Că-n ea e scînteia destinului nost’

Prin ea toţi urmaşii vor face o ţară

Frumoasă şi mîndră cum nu a mai fost!

 

Înalţă, române, la Nistru, la Tisa,

La Marea Albastră, la Dunărea lină,

În Munţii Carpaţi ce în nori se avîntă

Stindardele Ţării de gintă latină.

 

Şi spune, române, duşmanilor care

Cu ură rîvnesc la al nostru pămînt,

Că da-le-vom azi, ca în vremi milenare,

În loc de palate, un rece mormînt!

  1. TĂBÂRCĂ, Chişinău
COMENTARII DE LA CITITORI