Româneşte

in Poeme

Aşa a fost să fie româneşte
să fii îndurător şi milostiv
să faci martir din cel ce pătimeşte
sanctificat într-un tablou votiv.

Aşa a fost să fie româneşte
de două mii de ani de cînd durezi
să-ţi fie pline apele de peşte
cîmpiile de grîne şi cirezi.

Aşa a fost să fie româneşte
să plîngi la nunţi, să rîzi la-ngropăciuni
popor frumos şi unic care creşte
sub steaua făcătoare de minuni.

Aşa a fost să fie româneşte
să te însori de tînăr şi sărac
copiii să ţi-i creşti dumnezeieşte
să-ţi facă cinste numelui prin veac.
Aşa a fost să fie româneşte
să pizmuie vecinii casa ta
iar cînd întreaga lume te loveşte
tu să te ştii mai înţelept ca ea.

Aşa a fost să fie româneşte
cu toţi ai tăi alături să petreci
furtuna nimănui nu te clinteşte
tu eşti sigiliu plumbuit pe veci.

Aşa a fost să fie româneşte
frumos şi harnic, drept şi cumpătat
să ştii că libertatea se plăteşte
şi să nu uiţi ce-ai răzbunat.

Aşa a fost să fie româneşte
iar în acest cuvînt încape tot:
o patrie şi-un grai care doineşte
şi un popor latin ce dăinuieşte
în mijlocul unui etern complot.

CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul „Carte românească de învăţătură“)

COMENTARII DE LA CITITORI