România are nevoie de vindecare spirituală

in Lecturi la lumina ceaiului

Moto: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara”(2 Cronici 7:14).

 

A trecut mai bine de o săptămînă de la tragedia intens mediatizată de la Clubul Colectiv. Întreaga lume, dar mai ales, noi, românii, sîntem adînc impresionaţi de consecinţele acestui dezastru, care a atras după sine luări de poziţie faţă de autorităţile responsabile de desfăşurarea în bune condiţii a unor aşa-zise concerte. Cel mai surprinzător rezultat a fost lovitura dată, de către populaţie, Palatului Victoria. Nu credeam că acest nefast accident va deveni flacăra unei noi revoluţii, ce va determina o destabilizare majoră în plan politic. Sînt convinsă că preşedintele Iohannis a speculat momentul în care guvernul condus de Victor Ponta (cabinet care a găsit vistieria goală de la predecesorii băsişti şi a predat-o plină) va face o greşeală, iar partidul majoritar din Parlamentul României, precum şi Administraţia Publică Locală a Sectorului 4 vor fi puse într-o lumină nefavorabilă. Personal, nu sînt partizana nici unuia dintre cei perindaţi la Putere, care au comis atîtea fapte de corupţie vreme de un sfert de secol, dar m-a uimit rapiditatea cu care s-au desfăşurat evenimentele politice care au marcat, săptămîna trecută, societatea românească. Toate acestea mă determină să cred că poporul a ajuns la limita suportabilităţii în ceea ce priveşte descoperirea faptelor penale şi încadrarea juridică a infracţiunilor comise la vîrful societăţii, inclusiv în Justiţie. Convorbirile pe care le-a avut preşedintele României, atît cu partidele parlamentare, cît şi cu societatea civilă, au reprezentat un moment important pentru crearea unei comunicări transparente între manifestanţi şi Instituţia Prezidenţială. Însă, nu vom ştii în ce măsură reformele propuse de demonstranţi vor putea fi aplicate întocmai şi în timp util, dar ceea ce ştim este că pentru o societate relativ bolnavă, avem nevoie de un guvern tehnocrat (aşa cum era cel condus de Mareşalul Ion Antonescu). Dacă ne gîndim mai profund la cei decedaţi şi la răniţii rămaşi cu sechele pe viaţă, ne punem întrebarea în mod sincer: a cui este vina? Nu cumva îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a ajuns la limită? Televiziunile au arătat secvenţe cu manifestările anti-creştine desfăşurate la acelaşi club, în data de 7 aprilie 2015, cînd a fost prezentă o formaţie de muzică rock din Suedia. Cu siguranţă, cei aflaţi acolo frecventau adesea localul. Oare tineretul de astăzi are înţelepciunea de a nu repeta aceeaşi greşeală? În acest caz, părinţii sînt chemaţi să acorde mai multă atenţie copiilor lor, indiferent de vîrstă şi de studii, şi să fie mai apropiaţi de aceştia. Trebuie să fim sinceri şi să recunoaştem că personalul medical a fost la înălţime prin gestionarea rapidă a situaţiei, prin atitudinea plină de solicitudine, ca şi prin competenţa de care a dat dovadă în momentele cele mai dramatice pe care le-au trăit atît victimele, cît şi rudele lor. Încă odată, Şcoala Românească de Medicină a dat dovadă de un înalt profesionalism, în ciuda derapajelor existente în cadrul sistemului sanitar actual, atît de mult blamat şi de neputincios din cauza lipsei unei aparaturi performante. Merită să fie menţionaţi toţi cetăţenii care, în semn de solidaritate, au donat sînge şi au oferit ajutoare în bani. În aceste împrejurări, trebuie să fim mai responsabili, pentru că noi, românii, ne-am născut creştini şi avem un trecut eroic de care sîntem mîndri. De altfel, naţiunile europene ne ştiu ca fiind un popor civilizat, blînd şi tolerant, cu vechi tradiţii culturale şi spirituale. Regretatul lider fondator al Partidului România Mare, Corneliu Vadim Tudor, a tras numeroase semnale de alarmă, privitoare la o schimbare radicală a veţii politice şi sociale, de care românii au atîta nevoie. A sosit momentul ca aceste idei sănătoase, pe care P.R.M. le-a enunţat şi la lucrările celui de-al VI-lea Congres, să fie puse în aplicare, ca demni urmaşi şi continuatori ai acestei personalităţi unice, fără de care ne simţim ca nişte copii orfani. Nu în ultimul rînd, să nu uităm că Biserica lui Isus Christos, în calitate de instituţie a Statului prezentă în mijlocul celor pierduţi şi descurajaţi, are datoria de a veghea asupra enoriaşilor săi, ştiind că Mîntuitorul nostru este „bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă” (Romani 10:12). Chemarea Numelui Său se face nu doar în momentele de mare cumpănă, ci în fiecare zi a vieţii noastre pe Pămînt. Toate religiile recunoscute în ţara noastră prin Legea cultelor se roagă pentru cei care au suferit în urma acestei tragedii, pentru ca inimile românilor să fie străbătute de un duh de descoperire a lui Dumnezeu, precum şi pentru pace şi stabilitate politico-economică în România.

Lector univ. dr. Marcelina PătraŞcu,

preşedintă O.F.R.M.

COMENTARII DE LA CITITORI