România, Edenul primordial (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

ARDEAL, Ţara Creaţiei Umane (3)

Motto: „Şi a zis Dumnezeu: să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pămînt…”. (Geneza, 1. 14)

Într-unul din poemele sale, poetul antic Olen din Lycia (Lycia, citit Lucia, cetatea Strălucitului, fondată în sud-vestul Asiei Mici de frigienii plecaţi din Carpaţi), la sfîrşitul Mileniului II î.Chr., scria despre cele două fecioare hiperboreene, Arge şi Illithia, care anual duceau ofrande din primele recolte templului lui Apollo din Delos, templu mutat de hyperboreenii carpatici din Insula Peuce (Albă, actuală Şerpilor) în urma diluviului primordial (sfîrşitul Mileniului VIII î.Chr., aşa-numitului Potop biblic). Cine erau cele două fecioare, ne explică însuşi numele lor: Arge – din Ţara Geei; Illithia, preoteasă a Zeului cel Strălucit (thia, thea = preoteasă). Să ne oprim, însă, şi asupra celebrei cetăţi Troia, fondată de ionienii migraţi din spaţiul carpatic în Secolul XV î.Chr., numită şi Illion, în cinstea Strălucitorului Ion, fiul lui Pelasg, căruia geţii carpatici îi consacraseră Muntele Sfînt Koqaion – Capul Atoptuternicului (în dialectul ionian coq = cap; în legendele incaşe, zeul blond, cu barbă, venit din răsărit se numea Viracocha – Stăpînul care se întoare… iar coincidenţe…). Particula IO, cu sensul de „atotputernic”, se va conserva de-a lungul timpului şi o vom găsi în evul mediu în titulatura voievozilor români: „Io Ştefan Voievod…”, „Io Mihai voievod…”, cu sensul de Preaputernicul… În acelaşi context, să remarcăm denumirea Erdeli, păstrată în vocabularul vecinilor noştri unguri (ocupanţi vremelnici ai Ardealului), care au preluat-o de la dacii panoni în momentul apariţiei lor în Cîmpia Panonică. Desigur, vă întrebaţi, ce caută terminaţia AL în loc de ILL, aşa cum ar fi normal? Simplu: din cauza unei substituiri cauzate de evoluţia fonetică şi lingvistică a limbii, evoluţie cauzată în primul rînd de necesitatea creării unor cuvinte noi, derivate dintr-o rădăcină comună sau ca rezultat al agramării, sau încifrării rădăcinii vechi. Şi în acest caz vă pot oferi un exemplu edificator. Intrigat că nu pot găsi echivalentul cuvîntului vechi „callo”, am apelat la un prieten virtual (e bun şi facebook-ul la ceva!) care se ocupă de limba şi scrierea dacilor. Răspunsul a venit prompt: call = sol, dîndu-mi ca exemplu „căluşarii” = solii înălţimilor (sari = înălţimi). Satisfăcător şi nu prea, fiindcă… a apărut altă dilemă: nu înţelegeam legătura dintre „sari” şi „înălţimi”! Este adevărat că în religia strămoşilor noştri, înălţimile erau consacrate zeilor, dar, în cazul de faţă, ceva era în neregulă, explicaţia era prea generală. Privind mai atent am pus cuvîntul „sari” la singular – „saru” (nearticulat) care prin agramare ne dă „sura”, Soare în sanscrită, dar şi în limbajul popular românesc. Aşadar, căluşarii sînt solii (mesagerii) soarelui, iar dansul lor este de fapt un ritual închinat soarelui. Cu titlu de mesager (sol), este prezent Soarele şi în vocabularul francez, cuvîntul „soare” traducîndu-se prin „soleil” = solul, mesagerul strălucitor (sol + eil)! Deloc întîmplător, tot în spaţiul francez întîlnim munţii Ardeni (Ardenes, în original) dar şi oraşul Ardeill. Desigur, prin prisma promovării ideologiei „importului linvistic”, veţi fi îndreptăţiţi să întrebaţi: dar dacă…! Răspunsul este nu! Societatea antică vest şi nord-vest europeană, ale cărei origini se află în spaţiul carpatic („Daco-Geţii sînt consideraţi fondatorii popoarelor nordice” – Carol Lundius, „Cronica ducilor de Normandia“), cunoaşte o dezvoltare mult întîrziată comparativ cu spaţiul carpatic, întîrziere datorată prezenţei morenelor aduse de gheţarii ultimei glaciaţiuni, după cum afirmă istoricul Paul Lazăr Tonciulescu („România, paradisul regăsit“); şi asta în ciuda faptului că Robert Chareaux consideră că poporul celtic este poporul primordial! Posibil ca, la prima vedere, totul să pară simple speculaţii lingvistice, nu? Ei, bine, în continuare vom urmări argumentările prin prisma tradiţiilor şi scrierilor antice, scrieri abordate superficial sau chiar ignorate!

(va urma)

SINEL TUDOSIE

România, Edenul primordial (2)

 

COMENTARII DE LA CITITORI