România, Edenul primordial (6)

in Uncategorized

Simbolurile ancestrale ale spaţiului carpatic (3)

În contextul cunoştinţelor de astronomie ale strămoşilor noştri, trebuie subliniată existenţa a două date importante în acest calendarul popular, legate de simbolul şarpelui: 17 martie, cînd „ies şerpii din pămînt”, şi 14 septembrie, cînd „se îngroapă şerpii”, perioadă optimă de vizibilitate a constelaţiei Dragonului pe cerul nopţii, care, deşi constelaţie circumpolară, era vizibilă doar în acest interval de timp. Cît de mare era veneraţia geto-dacilor, dar şi a altor popoare antice, pentru fluviul sfînt (Piton, Istru), ne-o demonstrează Nicolae Densuşianu („Dacia preistorică“) care, preluînd din numeroasele surse antice avute la dispoziţie, afirmă că „regi din toate colţurile lumii luau apă din Istru, pe care o păstrau în vase speciale”; la rîndul său, istoricul latin Servius Honoratus (Istorii) afirma (Secolul IV d.Chr.): „Dacii au obiceiul ca atunci cînd merg la război, să nu se apuce de treabă înainte de a bea din Istru o anumită cantitate de apă, ca pe un vin sacru, şi înainte de a jura că nu se vor întoarce la lăcaşurile părinteşti decît după ce îi vor ucide pe duşmani”. Era ritualul împărtăşirii pe care îl va adopta mai tîrziu creştinismul, iar acest obicei îl vom întîlni la Şefan cel Mare, voievodul care îşi împărtăşea oastea înaintea fiecărei lupte! Mai trebuie amintit că în mileniul IV î.Chr., steaua Thuban din constelaţia Dragonului (epsilon Draconis) era stea polară, fapt datorat mişcării de precesie a pămîntului, care determină aparenta deplasare a polului nord ceresc printre aştri, deplasare efectuată sub formă de spirală; demn de remarcat, spirala este elementul atotprezent, omniprezent sau cel mai des folosit în arta geto-dacică. Acum înţelegeţi cît de „inculţi” şi „necivilizaţi” erau strămoşii noştri?

(va urma)

SINEL TUDOSIE

COMENTARII DE LA CITITORI