România, în perioada 1938 – 1965 (1)

in Pe meridianele lumii

 

 

În România, ştiinţa şi tehnologia în ajunul celui de-al II-lea război mondial – contrar progreselor anterioare înregistrate de cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică pe plan internaţional şi schimbărilor care au avut loc, pe baza implementării realizărilor lor, în economia, societatea şi raporturile externe ale tot mai multor state, începînd cu cele avansate – continuau să fie slab dezvoltate, aportul acestora la progresul econimico-social şi la întărirea independenţei şi suveranităţii naţiunii române avînd ponderi reduse.

În 1938, an de vîrf în dezvoltarea României pînă la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial, în 1945, cercetarea ştiinţifică autohtonă se desfăşura în numai 52 de unităţi, cu 5.000 de salariaţi. La capitolul rezervat ştiinţei, în bugetul statului pe anul 1938 figura suma de 105,9 milioane lei, egală cu 0,04% din venitul naţional. Realizările cercetării româneşti satisfăceau, în acelaşi an, 1938, doar 5% din nevoile de inteligenţă tehnică ale economiei şi vieţii sociale. Tot în 1938, peste 80% din economia românească era înstrăinată.

În perioada care a urmat, ca rezultat al noilor orientări economice şi tehnico-ştiinţifice strategice instituţionalizate şi a măsurilor legislative promovate de statul român, ele s-au înscris treptat, dar ferm, pe coordonate distincte de evoluţie şi afirmare. Drept urmare, încă, în perioada 1945-1965, cercetarea ştiinţifică şi creaţia tehnică autohtone au contribuit progresiv atît la modernizara structurii şi eficientizarea economiei, cît şi la dezvoltarea vieţii generale, interne şi externe, independente a României.

În România, în 1938, din totalul populaţiei active aproape 80% era ocupată în exploatarea pămîntului, faţă de 35% în Franţa, de 28% în Germania, de 20% în Olanda, de 6% în Anglia. Producţia industrială pe locuitor în România, atunci, indicator sintetic al economiei moderne, era de 7,5 ori mai mică decît în Franţa, de 8,5 ori mai mică decît în Germania, de 12 ori mai mică decît în Marea Britanie. Producţia medie la hectar în România în anii 1920-1939 – cînd agricultura avea în economie rolul hotărîtor – era mai mică de 1,48 ori la grîu, de 1,41 ori la porumb, de 1,94 ori la orz, de 1,76 ori la ovăz, de 1,45 ori la secară faţă de producţia medie la hectar în Europa. Venitul naţional pe locuitor al României, în 1938, expresia concentrată a nivelului de eficienţă a economiei ţării, era de aproape două ori mai mic decît al Cehoslovaciei, de peste 6 ori mai mic decît al Elveţiei, de aproape 19 ori mai mic decît al Belgiei.

  1. Cerinţe şi măsuri pentru accentuarea dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei

Pornind de la necesitatea depăşirii rămînerilor în urmă, în care se aflau cercetarea ştiinţifică şi creaţia tehnică autohtone, şi ţinînd seama de rolul important al acestora în procesul de transformare calitativă a economiei şi societăţii ţării, de faptul că cercetarea ştiinţifică, gradul şi ritmul de aplicare a rezultatelor ei în practică reprezintă o puternică forţă materială, unul din factorii hotărîtori ai creşterii economice şi nivelului de trai al naţiunii, organele de resort ale statului au hotărît, în 19 ianuarie 1945, înfiinţarea Consiliului Naţional de Cercetări Ştiinţifice, ca organ al Academiei Române.

În concordanţă cu stadiul şi cu particularităţile de atunci ale cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice româneşti, atribuţiile forului ştiinţific creat, cu rol consultativ şi de îndrumare la nivel naţional, erau: 1) să contribuie la progresul ştiinţelor teroretice şi aplicate, prin coordonarea activităţii institutelor existente şi îndrumarea muncii persoanelor care lucrau şi creau în domeniul ştiinţific. 2) să avizeze asupra înfiinţării şi să facă propuneri de creare a noi instituţii de cercetare ştiinţifică; 3) să stabilească relaţii ştiinţifice cu instituţii similare străine; 4) să organizeze congrese ştiinţifice naţionale şi participarea oamenilor de ştiinţă români la cele internaţionale.

Consiliul era format din 13 comisii (alcătuite, la rîndul lor, din subsecţii); ştiinţe matematice, fizică, chimie pură şi industrială, probleme energetice, biologice, cercetarea pămîntului românesc, studiul problemelor agricole, materiale de construcţii şi refacerea clădirilor şi monumentelor istorice, problemele tehnicii militare, cercetări istorice şi arheologice, studiul limbii române, cercetări juridice, de folclor, sistematizarea satelor şi oraşelor, cercetări sociale.

Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Cercetări Ştiinţifice a fost votat de Academia Română în şedinţa din 22 mai 1945. La 25 martie 1946, s-a publicat în Monitorul Oficial aprobarea, din partea Guvernului, a unui credit de 200 milioane lei, pentru 1947 fiind prevăzută suma de peste 1 miliard.

Situaţia economică şi politică de atunci nu a permis ca activitatea acestui organism să ducă la rezultatele scontate, deşi România se situa printre primele ţări ale lumii cu o instituţie ştiinţifică la nivel naţional.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

 

COMENTARII DE LA CITITORI