România, în perioada 1938 – 1965 (3)

in Pe meridianele lumii

 

 

În 1965, în întreaga ţară funcţioneau 261 unităţi de cercetare ştiinţifică, din care: 53 institute ale Academiei, 163 unităţi de cercetare departamentale şi 48 laboratoare uzinale mari în întreprinderile industriale moderne, plus alte sute de secţii şi compartimente de concepţie în celelalte fabrici şi uzine. Pe lîngă acestea, 34 instituţii de învăţămînt superior cu activitate de cercetare, concentrate în marile centre culturale şi economice ale României.

Realizări ale ştiinţei şi tehnologiei

cu impact economic şi social crescînd

Schimbările produse în sistemul instituţional şi mutaţiile în dimensiunile potenţialului ştiinţific şi tehnologic naţional au mărit continuu contribuţia cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice româneşti la rezolvarea numeroaselor şi importantelor probleme tehnico-economice şi sociale ale ţării, inclusiv la afirmarea crescîndă a acestora pe plan mondial.

Cercetările tehnologice româneşti, cărora le-au revenit sarcini complexe în cadrul evoluţiei economiei şi societăţii noastre, au adus contribuţii remarcabile în domeniile mecanicii aplicate, aerodinamicii şi lubrificaţiei, apreciate şi în unele ţări. De bună apreciere s-au bucurat peste hotare cercetările în domeniile mecanicii solidelor deformabile, cu aplicaţii la studiul comportărilor elastice ale materialelor. Realizările în studierea fenomenelor fizice şi metalurgice în sudură au asigurat cercetării româneşti o poziţie avansată în lume. În electroenergetică s-au evidenţiat cercetările teoretice de stabilitate a sistemelor automate neliniare, precum şi cele care permiteau elaborarea metodei de analiză nodală a reţelelor electroenergetice. Au fost abordate probleme referitoare la amenajarea integrală a rîului Argeş şi a cursului de nord al Siretului, aspectul energetic al electrificării căilor ferate române şi amenajarea cursului Dunării. În acest ultim sens, sînt de remarcat în mod deosebit soluţiile tehnologice ale specialiştilor români la realizarea Complexului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier, obiectiv economic de mare importanţă pentru România.

În geologie, geografie şi geofizică, în afara unor rezultate referitoare la cercetarea pămîntului românesc, s-au distins contribuţiile cercetării în seismologie şi geofizică, elaborîndu-se metode de prospectare originale. Cercetările în ştiinţele agricole au fost orientate spre întocmirea hărţilor fito-tehnice, studiul irigaţiilor, eroziunea solului, alimentarea cu apă a aşezărilor rurale, ameliorarea diferitelor specii de animale, problema muncii în agricultură. În construcţii şi arhitectură, cercetarea a cuprins probleme referitoare la studiul materialelor indigene în construcţii, la metode noi de încercare a materialelor, studii privind valorificarea arhitecturii populare, sistematizarea calculului static al structurilor de rezistenţă ş. a.

Dintre realizările în domeniul dezvoltării tehnologice se impun a fi menţionate: producerea de mase plastice ureoformaldehidice, răşini epoxidice, stiren, electrozi fază, cloramfenicol, elaborarea unor procese tehnologice de cocsificare a cărbunilor, convertizoare hidraulice şi ventilatoare centrifugale, ansambluri de maşini pentru turnătorie, primele automobile şi primele vase fluviale şi maritime în ţara noastră. În domeniul industriei extractive de petrol şi gaze au fost perfecţionate tehnologiile aflate în exploatare pentru forajul sondelor din zăcămintele petroliere etc. Au fost introduse în domeniul transporturilor pe calea ferată tracţiunea diesel electrică, semnalizarea şi centralizarea electrodinamică, şina de tip greu şi sudată, traversele din beton precomprimat ş.a.

Pe baza cercetărilor româneşti au fost construite sau dezvoltate o serie de obiective industriale, precum Combinatul de îngrăşăminte fosfatice Năvodari; instalaţiile de insectofungicide de la Oradea; dezvoltarea capacităţilor de producţie a fibrelor sintetice de la Săvineşti; dezvoltarea capacităţilor de producţie pentru cauciuc sintetic de la Borzeşti; fabricile de medicamente de la Bucureşti, Iaşi şi Cluj; fabricile de detergenţi de la Ploieşti, Piteşti, Borzeşti şi altele.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI