România, în pragul nebuniei!

in Editorial

Motto: „Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punînd mîna pe ei,/Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei”. (Mihai Eminescu)

Nu este un titlu gratuit, din păcate! Asta pentru că ultima săptămînă ne-a transformat într-un unicat european. Concret, aşa-zisa mare doamnă a democraţiei, Justiţia, a fost adusă la stadiul de travestit pus nu doar să joace comedii bufe, ci să comită perversiuni. Concret, după uriaşul scandal legat de imixtiunea Serviciilor Secrete în anchete, după dovedirea fabricării unor dosare – şi după tot scandalul din jurul DNA – Kövesi, ei bine, după toate astea un nou scandal izbeşte la cel mai înalt nivel al statului. În Raportul de evaluare al activităţii procurorului general întocmit de ministrul Justiţiei apare o controversă; numirea lui Augustin Lazăr a fost făcută de preşedinte, la propunerea controversatului ministru Raluca Prună, membru al „guvernului meu”, fără ca în dosar să existe o piesă esenţială – o evaluare întocmită de ministrul Justiţiei, aşa cum prevăd normele. Iohannis „a semnat numirea în funcţia de procuror general, unde nu exista evaluarea criteriilor de performanţă profesională – rezultă faptul că ministrului Justiţiei de la acea dată a făcut propunerea de numire în funcţia de procuror general cu nerespectarea criteriilor şi procedurilor legale”, a declarat Tudorel Toader.

Dar, observă Toader, nici „Preşedintele Republicii nu a verificat legalitatea evaluării în propunerea numirii făcute” – cu referire, desigur, la specialiştii prezidenţiali, altfel extrem de pedanţi cînd vine vorba de iniţiativele guvernului actual. Ei bine, abilul ministru a pus o întrebare retorică – „De ce ministrul Justiţiei a transmis fără ca dosarul să fie complet, de ce preşedintele a numit fără a exista verificarea legalităţii?”. Şi acum urmează bomba: în dosarul incomplet se afla însă un document din trecutul procurorului Augustin Lazăr, care azi e o adevărată „bombă nucleară” pentru Iohannis. „Nu credem faptul că are vreo legătură numirea (lui Lazăr, n.n.) cu unul dintre documentele din dosarul de candidatură, în care, şi nu înţeleg de ce, apare o rezoluţie de clasare emisă de procurorul Lazăr referitoare la preşedintele României în funcţie”, a declarat, cu vădite subînţelesuri, Tudorel Toader. Dosarul nu este o noutate, chiar dacă Iohannis a negat faptul că ar fi avut vreodată implicare în vreun caz penal. Documentul care atestă existenţa şi clasarea dosarului a fost obţinut de jurnalistul Marius Albin Marinescu, de la publicaţia „Justiţiarul”, din Sibiu, şi din el rezultă clar calitatea de învinuit a lui Iohannis – în momentul în care cazul a fost disjuns către Parchetul Alba, unde… procurorul Augustin Lazăr l-a clasat! Desigur, apare întrebarea de ce acest dosar, pe care Albin Marinescu l-a făcut public în 2011, nu a fost preluat de principalele agenţii mass-media – unele fălindu-se azi cu „descoperirea documentului”?

Dar, atenţie, astăzi cazul se complică rău – în primul rînd, prin plasarea acestei rezoluţii în dosarul pe care Lazăr l-a întocmit pentru numirea ca Procuror general. „De ce apare o rezoluţie de clasare emisă de procurorul Lazăr referitoare la preşedintele României în funcţie?”, se întreabă, pe bună dreptate, Tudorel Toader. Desigur, nu există răspuns logic, în afară de o foarte posibilă complicitate. În al doilea rînd, sînt neadevărurile. Faptul că Iohannis a declarat că nu a avut dosar penal, am arătat mai sus că e o minciună. De fapt, de ce se fereşte Iohannis? Dar de ce minte Augustin Lazăr? Într-o declaraţie, el spunea că NU l-a cunoscut niciodată pe Iohannis. Atunci cum a clasat un dosar în care Iohannis avea calitatea de „Învinuit/făptuitor”? Şi atenţie, nu era un dosar de deconturi, precum al magistraţilor de la CSM anchetaţi de DNA, ci unul în care e vorba de afaceri frumoase!

Mai departe, Raluca Prună s-a simţit cu musca pe căciulă şi a sărit imediat cu precizări: „La momentul formulării propunerii, procurorul Augustin Lazăr îndeplinea toate criteriile formale – vechime de 10 ani, calificativul «foarte bine» la ultima evaluare profesională, absenţa vreunei sancţionări disciplinare în ultimii trei ani”, spune fostul ministru, care vorbeşte şi de cei 34 de ani de carieră ai lui Lazăr.

Foarte frumos – dar Raluca Prună NU spune esenţialul – cum de a trecut pe repede înainte peste lipsa evaluării pentru nominalizare de la dosar şi a admis, în schimb, prezenţa rezoluţiei care îl viza pe actualul preşedinte, cel care trebuia să purceadă la numirea în post a procurorului care îl scăpase de dosarul penal?!

Chestiunea e că apare o conotaţie mai gravă: şantaj la preşedinte! Asta spune chiar un „maestru” al acestui gen de crize, Traian Băsescu: „Dacă a ajuns la Cotroceni cu semnătura lui Augustin Lazăr, înainte de numire, asta poate însemna a şantaj”, a declarat fostul preşedinte, care continuă cu o logică interesantă: „Şi dacă dosarul a rămas la Departamentul Juridic şi nu a ajuns la preşedinte, dacă el există, seamănă a şantaj”.

Întrebarea e la ce ar putea duce acest dosar? Păi la o complicaţie uriaşă, care se traduce prin ceea ce am scris mai sus: preşedintele l-a numit în fruntea Parchetelor pe procurorul care l-a scăpat de calitatea de „învinuit/făptuitor” într-un dosar penal – şi a făcut asta eludînd cerinţe pentru nominalizare. Iar apoi spune că nu s-au cunoscut, în schimb clasarea buclucaşă apare în dosarul nominalizării! Asta se cheamă complicitate? Abuz în exercitarea unei înalte demnităţi în stat? În fine, mai pot fi adăugate articole din Codul Penal… Cert e că se numeşte caz extrem de grav, cu consecinţe greu de estimat – iar pe Iohannis se pare că îl aşteaptă zile grele. Aşa cum spuneam, cred că e un caz unic pe plan european. Iar afacerea nu se opreşte aici!

Partenera lui Răzvan Savaliuc de la LuJu.ro, jurnalista şi jurista Adina Anghelescu Stancu, a aruncat o adevărată bombă: au fost identificate nouă dosare care îl privesc pe Klaus Iohannis! „Am solicitat la Parchetul Curţii de Apel Alba cîte rezoluţii de clasare au fost date în dosare în care era implicat Klaus Iohannis în perioada 2007-2018, să mi se spună anul fiecărui dosar”, a spus Adina Anghelescu Stancu.

Jurnalista plecase pe urmele relaţiei Iohannis – Augustin Lazăr, dar surpriza a fost colosală! „Mi s-a răspuns că în perioada 2007-2018 au fost identificate nouă dosare care îl privesc pe Klaus Iohannis în care s-au dispus soluţii de clasare!”, a spus jurnalista, care a precizat însă că „nu a fost identificat nici un dosar soluţionat sau confirmat de Augustin Lazăr”. Cu alte cuvinte, în cele nouă dosare nu a lucrat domnul procuror Lazăr, a subliniat Anghelescu. Dar, tot reputata investigatoare face o observaţie extrem de importantă: „Procurorul general adjunct la acea vreme, Lazăr Augustin, şi apoi din 2013 pînă în 2016 procuror general, putea să infirme vreuna dintre clasări dacă era dată de un şef de secţie”.

Să precizăm că, la rîndul lui, Augustin Lazăr a infirmat orice legătură cu dosarele lui Iohannis, a obţinut şi o adresă de la CSM, apoi Tudorel Toader a prezentat documente etc., etc., etc. – cert e că dincolo de caruselul scandalos, senzaţia o face comunicarea oficială despre cele nouă dosare (!) care l-au vizat pe Klaus Iohannis, o cifră impresionantă – mai ales în condiţiile în care actualul preşedinte a declarat public că nu a fost implicat în nici un dosar penal!

Mai există aşa ceva în Europa? Dar, la naiba cu Europa… mai există aşa ceva în istoria României? Da, se apropie de cazul Băsescu, cu afacerile grave precum „Flota”, combinat cu premierul „Petromidia”, Tăriceanu – deci oameni ultra-şantajabili, acesta fiind, se pare, „modelul european”. Să nu uităm că însuşi „premierul Europei”, adică preşedintele Comisiei Europene, a venit din postura de premier al Luxemburgului, acuzat de fapte extrem de grave. „Pe mandatul lui Juncker, Serviciul Secret SREL a efectuat interceptări telefonice şi spionaj ilegale, şi a menţinut o arhivă de dosare secrete (fişe) pentru opozanţii politici”, nota Ion Cristoiu.

Deci, rectific, România nu e unică în Europa – e de-a dreptul europeană! Adică e în mijlocul unei nebunii specifice – şi din păcate în pragul nebuniei totale. Iar o criză se tot anunţă… Între timp, ne înarmăm şi ne pregătim să sărbătorim Centenarul, chestiune – nu eveniment! – care va trece neobservată din cauza scandalurilor, remanierilor, dosarelor etc., etc., etc.

DRAGOŞ DUMITRIU

COMENTARII DE LA CITITORI