România – între Pactul de Coabitare şi Pactul de Concubinare

in Alte știri

 

 

Ne aducem aminte că în 2012, strîns rău cu uşa, pînă i s-au strîmbat ochii, Traian Băsescu a semnat cu Victor Ponta un Pact de Coabitare. La ora aceea, PSD-ul controla, aproape în totalitate, Parlamentul. A fost o soluţie imorală din multe puncte de vedere. În primul rînd, nici Băsescu, nici Ponta nu aveau nici un fel de legitimitate. Ei nu meritau acele funcţii, fiind impuşi din străinătate. Astăzi, cei care i-au instalat la Palatul Cotroceni şi, respectiv, la Palatul Victoria i-au scos din priză. Practic, Băsescu nu mai e nimeni – deşi se agită, îşi programează interviuri televizate, pozează în faţa naţiunii în om sensibil şi cu frica lui Dumnezeu (de exemplu, nu ştiu cîţi bărbaţi din lume plîng de se cutremură pămîntul la moartea… socrului, în vîrstă de aproape 100 de ani!). Eu nu-l acuz pe acest individ, dar dacă el nu va fi condamnat în Dosarul Flota, sau pentru alte fărădelegi pe care le-a săvîrşit, atunci România e ultima ţară din fundul Africii.

În ceea ce-l priveşte pe Ponta, treaba e şi mai clară. Un puţoi ca el, lipsit de charismă şi cu multe bube în cap, nu merita nici funcţia de şef de partid, nici funcţia de şef de Stat! El e un produs sută la sută al relaţiei neprincipiale dintre tata-socru, Ilie Sîrbu, şi mentorul lui vicios, Adrian Năstase. Cine şi pe unde l-a scos la lumină pe acest homuncul e mai puţin important. I-am auzit pe unii luîndu-i apărarea, pe motiv că această figură asiatică ar fi mărit salariile şi pensiile amputate de iresponsabilul Băsescu. Nu cunosc situaţia, poate că e adevărat, dar a făcut-o din banii lui? În mod sigur l-a sfătuit Binomul (ăsta da, Binom!) Sîrbu – Năstase. Ştiţi ce uşor se pot tripla salariile şi pensiile? La minut! Dar ce va urma? Care vor fi consecinţele?

Asta nu se mai spune în bilanţurile triumfaliste ale guvernanţilor, care o bagă la înaintare pe Rovinieta Plumb. Tot răul actual al politicii româneşti pleacă de la configuraţia Parlamentului. Întîia instituţie a ţării a fost făcută praf de papagalii fără creier care au impus, la alegerile din anul 2008, votul în colegii uninominale. Şeful stolului de papagali a fost, după cum se ştie, Mircea Geoană. Un personaj plin de sine, dar autor de gafe monumentale. I-am atras atenţia şi eu, dar au făcut-o şi alţii, printre care Ion Iliescu, că face o mare greşeală. Nici nu a vrut să audă. El se dădea mai american decît americanii.

Care americani, după numai 1 an, l-au lăsat din braţe, furîndu-i funcţia de preşedinte şi făcîndu-i-o plocon, pentru a doua oară, unui agent ceva mai eficient din punctul lor de vedere – Traian Băsescu. Aşadar, de la iarmarocul penibil, care e Parlamentul, s-a degradat totul. Acolo nu mai sînt personalităţi. Nu mai sînt nici dezbateri de idei, nici polemici democratice. Dar, din păcate, nu mai există nici consens naţional în problemele majore. Nu mai vorbesc de traseismul dezgustător şi de naşterea – din bube, mucegaiuri şi noroi, vorba lui Tudor Arghezi – a unor partide care n-au trecut prin proba de foc a alegerilor. Aşa era înainte de 2008? Nici nu se punea problema! Acum 100 şi mai bine de ani, politicianul conservator Petre Carp zicea: „Daţi-mi Guvernul şi vă dau Parlamentul!“. A se observa inversarea termenilor. Adică un Guvern are ce să ofere şi e capabil să genereze un Parlament care să-i convină. Da, dar cine popula, atunci, prima scenă politică a ţării? Ion C. Brătianu şi, mai apoi, fiul său, Ionel, Titu Maiorescu, Mihail Kogălniceanu, Take Ionescu, Nicolae Iorga, Delavrancea, Nicu Filipescu, Nicolae Fleva, Pake Protopopescu, Dimitrie Sturdza, A.C. Cuza şi alţii. Astăzi, fericesc norodul, cu chipul lor isteţ, de oaie creaţă, alde Bijboacă şi Buldogul. Un asemenea Parlament nu putea produce decît un surogat de Guvern şi o parodie de Opoziţie. Fă, Doina! Ne ţinem cu mîinile de nas! Hai, pa! etc. Am trecut de jumătatea verii. Klaus Iohannis (el însuşi un personaj inventat de străinătate) se tot opinteşte să-l dea jos pe Victor Ponta. Care, la rîndul lui, se opinteşte şi el şi nu vrea să plece. Deşi e într-un picior, se ţine cu mîinile amîndouă de balustradă, de scară, de furtunul de la hidrant. În final, s-a gîndit (tot cu creierul lui Ilie Sîrbu) să ne facă o concesie: să-l propună ca succesor pe…. Călin Popescu-Tăriceanu (?!), care a mai fost prim-ministru, făcîndu-se remarcat prin enervantele şi inutilele şedinţe de guvern româno-maghiare, ba la Bucureşti, ba la Budapesta. Atunci avea un PNL în spate. Acum, acel PNL îi stă în faţă, adică împotrivă. La rîndul lui, ocupantul Palatului Cotroceni (mă mir că nu l-a dat cu chirie şi pe ăsta) l-ar vrea pe Mugur Isărescu. Numai că acesta refuză. Aşa a refuzat şi propunerea de a candida la funcţia de preşedinte. Ce-i trebuie? De ce să se lege la cap şi să fie atacat de toţi nebunii? El face vin la Drăgăşani (de fapt, poşircă). El are şedinţe de taină cu şmecherul ungur care vine pe-aici în chip de d’Artagnan (aşa-zisul conte Étienne Davignon, titlu şi nume cumpărate din talcioc).

Şi iată cum Pactul de Coabitare, semnat de Traian Băsescu şi Victor Ponta, s-a transformat în Pactul de Concubinare, care va fi semnat într-o şedinţă festivă, transmisă în direct de Euronews şi CNN, la Crucea de Piatră. Încă nu ştim de către cine. Dar ştim cine vor fi codoşii care vor pune tamponul de sugativă să se usuce cerneala: Victoria Nuland şi Dean Thompson.

Corneliu Vadim Tudor

16 iulie 2015, Istanbul

COMENTARII DE LA CITITORI