România Mare există la Iaşi. Ştiţi unde este desenată harta?

in Polemici, controverse

Harta se află în centrul Iaşului, şi nu poate fi văzută de la nivelul solului. Doar cei aflaţi la înălţime pot vedea conturul României Mari, în care Basarabia este parte integrantă.
Imensul „desen“, realizat cu pavele roşiatice, se află în Piaţa Naţiunii, din faţa UMF Iaşi. În centrul hărţii stradale a fost amplasat grupul statuar reprezentînd Patria (după chipul reginei Maria) înconjurată de provinciile româneşti (sub forma a 3 femei tinere şi a unui copil). Alături de cele 3 tinere, la poalele statuii se poate observa un copil îngenuncheat care speră să se întoarcă la România Mamă, reprezentîndu-i pe toţi românii rămaşi în afara frontierelor hotărîte în 1919. Monumentul Unirii din Iaşi, înalt de 5 metri, este sculptat în marmură albă, realizat de principesa Olga Sturdza şi inaugurat, în anul 1927, pe Bulevardul Carol. Peste ani, în 1999, monumentul a fost refăcut după fotografii de epocă. Compoziţia este formată dintr-o piesă centrală (Patria-Mamă) şi 4 piese mai mici (semnificînd provinciile reîntregite: Transilvania, Basarabia şi Bucovina, precum şi românii de pretutindeni, rămaşi în afara hotarelor României). A fost demolat în anul 1947 şi reconstruit în 1999, fiind plasat, de această dată, în Piaţa Naţiunii (din faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi). La data de 1 august 1924, principesa Olga Sturdza a adresat o scrisoare către Primăria Municipiului Iaşi, prin care îşi exprima intenţia de a dona oraşului un monument din marmură, simbolizînd Marea Unire din 1918. Soclul acestui monument era din piatră – adusă din cariera Corbăul Clujului – şi avea 4 laturi, realizarea lui fiind încredinţată antreprenorului bucureştean Leonardo Martinez. Pe latura din stînga, au fost săpate următoarele cuvinte: „Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea care a hrănit toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare, este Unirea! Divanul Ad-hoc al Moldovei, 7 octombrie 1858“. Pe latura din dreapta, figurau cuvintele rostite de Alexandru Ioan Cuza, la 29 ianuarie 1859: „Unirea coroanelor lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăţiei româneşti. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va duce la bine şi la mărire în viitor. Trăiască frăţia românească! Trăiască principatele române!“. Pe latura din faţă erau săpate cuvintele rostite de către Regele Ferdinand, la 5 decembrie 1918: „Declar pe veci unite în Regatul Romîniei toate ţinuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte şi jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gîndurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică şi unită!“. În sfîrşit, pe ultima latură a soclului (cea din spate) erau înscrise cuvintele Olgăi Sturdza: „Neamului românesc întregit şi Iaşului – leagănul Unirilor – închin această lucrare a inimii şi mîinilor mele. Olga I. Sturdza. 29 mai 1927“. Pentru cele 4 figuri de copii, sculptoriţa căutase şi găsise chipuri emblematice printre elevele Şcolii Normale „Mihail Sturdza“, din Iaşi, deşi gazetarii epocii afirmau că, de fapt, figurile feminine le reprezintă pe fiicele reginei: prinţesele Marioara, Elisabeta şi Ileana, iar copilul din afara grupului (românii din afara graniţelor) era simbolizat de către micul principe Mircea, care murise în anul 1916, la începutul războiului şi fusese înmormîntat la Bucureşti.

Dezvelirea iniţială pe primul amplasament

Monumentul Unirii a fost inaugurat în ziua de 29 mai 1927, la ora 10,15, în prezenţa reginei Maria, a principesei Ileana, precum şi a principesei Elena, şi a micului principe moştenitor Mihai (viitorul rege Mihai I al României). Absenţa regelui Ferdinand a fost justificată prin faptul că acesta era grav bolnav, el murind la 20 iulie 1927. Au existat opinii care l-au considerat o lucrare nereuşită. Cităm din presa vremii: „… o lucrare culinară de frişcă. Se cunoaşte mîna unei femei. Reprezintă grupul celor 5 dosuri…” În anul 1947, Comisia de Armistiţiu a ordonat distrugerea monumentului care simboliza revenirea la Patria Mamă a provinciilor româneşti Basarabia, Transilvania şi Bucovina. La 8 februarie 1994, în Sala Mare a Primăriei din Iaşi a avut loc şedinţa de constituire a unui comitet de iniţiativă, care a hotărît ca monumentul să fie refăcut. Printre cei care au sprijinit această iniţiativă s-a aflat şi urmaşul direct al Olgăi Sturdza, omul de afaceri elveţian Dimitrie Sturdza, care a devenit ctitor al noului grup statuar. Între anii 1995-1999, sculptorul Constantin Crengăniş a refăcut monumentul după fotografiile de epocă, cu sprijinul financiar al Primăriei Municipiului Iaşi. Soclul a fost refăcut din aceeaşi bucată de marmură ca grupul statuar, spre deosebire de monumentul iniţial, care avea un soclu din piatră. Înălţimea noului monument este de 5,50 metri. Monumentul Unirii a fost amplasat, la 1 decembrie 1999, pe un postament circular din dale de marmură albă şi gri, în Piaţa Naţiunii, deoarece pe fostul amplasament se află, din anul 1957, Statuia lui Mihai Eminescu. Grupul statuar a fost sfinţit de un sobor de preoţi, în frunte cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei.

„Ziarul de Iaşi“

COMENTARII DE LA CITITORI