ROMÂNIA MARE, ÎNAINTE!

in Poeme

Am dormit pe mine atîta timp

Cînd puteam să zămislesc lumină

Nu o zi, nu doar un anotimp

Ci chiar Veşnicia carpatină.

 

Am fost laş, m-am consumat plîngînd

În singurătatea curţii mele.

N-am putut să ies, vînjos, din rînd,

Încolţit de cugetele rele.

 

Cum am vegetat, cum am putut

Cînd vărsa văpăi, fără-ncetare,

Zmeul ăla atît de cunoscut:

Prea iubita România Mare.

 

M-am trezit din letargia mea

Cam tîrziu, ca să mai pot spune

O fărîmă din lumina grea

Care niciodată nu apune.

 

Şi acum, cînd Zeul a pierit

Copleşit de hoţi şi de lichele,

Vulturul renaşte-ntinerit

Sub altar de lacrimi şi de stele.

 

Fiica lui azi cîrma a preluat,

Flacăra din mîna lui fierbinte.

Merge către ţărmul mult visat

România Mare înainte.

 

Deie Domnul iar să fim uniţi

Cum voia Tribunul şi ne cere

Visul lui, al celor mulţi, iubiţi,

Neştiuţi, care ne dau putere.

 

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI