„România Mare“ pe meridianele lumii

in Pe meridianele lumii

Breviarul marelui Hidalgo (1)

În timpul Proceselor de la Nürnberg, psihologii au rămas uimiţi de mediocritatea şi de laşitatea elitei celui de-al III-lea Reich, cu o singură excepţie, reprezentată de şeful Serviciului de Spionaj, generalul Walter Schellenberg. Cine ajunge într-o astfel de funcţie percepe altfel realitatea, avînd, aşadar, un alt ,,weltanschauung” decît majoritatea, care, în general, crede ceea ce vede, sau ceea ce i se spune. Această remarcă se potriveşte atît elitei PCR de după 1989, cît şi lucrărilor publicate de generalul Ioan Talpeş, fostul şef al spionajului românesc. Astfel, ,,Breviar laic” şi „În umbra marelui Hidalgo. Condiţia de a fi. Din întîmplările unui istoric militar, 1978-1989.

Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu“, semnate de Ioan Talpeş, pun în umbră cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a lui Nicolae Ceauşescu, dar şi evenimentele din 1968, perioada 1978-1989, Revoluţia din 1989 şi tranziţia spre Vest. Cărţile lui Talpeş se deosebesc profund de cele ale fostei elite a PCR, aşa cum se deosebea poziţia lui Schellenberg, în faţa psihologilor americani, de bîlbîielile fostei elite a celui de-al III-lea Reich. Anul 1968 marchează momentul cînd România refuză să participe la ocuparea Cehoslovaciei, de către semnatarii Pactului de la Varşovia, şi, astfel, timp de un deceniu, ţara noastră cîştigă sprijinul Occidentului, remarcîndu-se prin bunăstare şi prestigiu în lume. Ruşii, şocaţi de trădarea subalternului Ceauşescu, încep, şi ei, să trateze, în secret, cu aşa-zişii imperialişti vest-germani.

După succesul acestui contact „back channel“, Leonid Brejnev poartă, prin intermediul KGB, tratative şi cu anglo-americanii. Astfel, după ce Hitler şi Stalin atacă Polonia, Anglia începe războiul doar contra Germaniei, nepunîndu-se problema unei declaraţii de război contra URSS-ului. Cărţile de Istorie trec cu vederea, pînă şi astăzi, această duplicitate.

În anul 1978, SUA oferă României şansa integrării în economia liberă, cu ajutorul a 170 de miliarde de dolari. Dicatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de ascetism planificat, în care, printr-o acumulare primitivă de capital, economia românească se antrena pentru a putea concura pe plan mondial. Însă acea ofertă, o recunoaştere a succesului economic şi diplomatic românesc, este respinsă de Nicolae şi Elena Ceauşescu, exact în momentul în care KGB-ul începe tratativele secrete cu SUA. Aşa că România e dată, brutal, la o parte, şi Calul Troian din Lagărul comunist devine Polonia. Faptul că, în 1978, polonezul Ioan Paul II ajunge Papă e de bun augur pentru cei care luptau împotriva ereziei marxiste. Ulterior, Moscova, aflată sub Mihail Gorbaciov, renunţă la Războiul Rece, la marxism, Lagăr, Cortina de Fier şi, astfel, în 1989, începe o nou eră istorică.

(va urma)

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea

din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI