„România Mare“ pe meridianele lumii

in Lecturi la lumina ceaiului

Breviarul marelui Hidalgo (2)

Pentru România, perioada 1978-1989 a fost una dezastruoasă, din cauza miopiei conducerii statului privatizat de Nicolae şi Elena Ceauşescu. Aceştia intră în conflict şi cu Vestul, şi cu Estul, care, ulterior, se răzbună. Vestul pe faţă, economic, iar KGB-ul, mai subtil – îl pune pe omul lor, Ion Mihai Pacepa, să fugă în SUA şi, astfel, să compromită România. În timpul ocupaţiei, Serviciile Secrete erau conduse de ruşi. În 1978, Pacepa ajunsese adjunct al directorului DIE. Vînat de toţi, Ceauşescu nu mai poate evita dezastrul din Decembrie 1989 şi reinstalarea controlului Moscovei la Bucureşti, Chişinău şi Cernăuţi, care, la fel ca şi după 23 august 1944, se face cu ajutor din Vest. Anul 1989 a reprezentat momentul în care succesele dictaturii de dezvoltare s-au degradat într-o democraţie originală.

În ,,Breviar laic“ se menţionează următoarele: „Nu ne fură, sau cumpără alţii ţara! Noi, românii, sîntem cei care ne lepădăm de ea. Şi facem asta în fiecare zi, necontenit, de 20 de ani, de ruşinea de a ne fi eliberat de sub comunism. Ne vom desprinde de această stare cînd vom avea curajul să-i întrebăm, pe ultimii eliberatori, de ce ne-au băgat în şi mai mari nevoi. (…) Fiecare ţară îşi creşte şi îşi pregăteşte cîinii de pază, cărora le şi garantează condiţiile, pentru a-i asigura ordinea. Cînd ordinea este schimbată, prin acordul şi cu participarea cîinilor, atunci aceştia încep să se transforme în lupi. Aşa s-au petrecut lucrurile şi în România, începînd cu Decembrie 1989“.

În ceea ce priveşte întîlnirea lui Gorbaciov cu Preafericitul Papă Ioan Paul II, la Roma, şi cu George Bush-Tatăl, în Malta, în lucrarea ,,În umbra marelui Hidalgo“ se menţionează: „O completare esenţială: soarta României a fost convenită pe relaţia dintre Paris şi Moscova“, la întîlnirea de la Kiev, dintre Mihail Gorbaciov şi François Mitterrand, din anul 1989, cînd s-au stabilit şi „cadrele de evoluţie a României“. E foarte bine că nu s-au amestecat americanii, pentru a nu lăsa nici un dubiu în această privinţă, a teoriei conspiraţiei. În aceeaşi lucrare se precizează: „Nu este nimic mai dezastruos, în existenţa unui popor, decît momentul în care acesta ajunge să creadă că minciunile altora sînt adevărurile lui. Priviţi momentul Decembrie 1989 şi anii care au urmat!“.

Aceste evenimente sînt analizate de istoricul Ioan Talpeş – care şi-a luat Doctoratul cu teza „Diplomaţie şi apărare. Coordonate ale politicii externe româneşti, 1933-1939“ -, cu experienţa unui viceprim-ministru, general de corp de Armată, şef al SIE, dar şi cu detaşarea unui literat şi filozof al Istoriei. Lucrările sale, epuizate la scurt timp de la publicare, ar putea fi citite cu aceeaşi detaşare cu care sînt parcurse romanele poliţiste, dacă nu ne-ar împiedica seriozitatea informaţiilor, a tezelor şi a unei bibliografii remarcabile.

Istoria oficială va fi rescrisă pe măsură ce vor apărea şi alte volume ale colaborării dintre Ioan Talpeş şi jurnalistul Horia Alexandrescu, prin intermediul cărora va fi scos la lumină adevărul, care încă se află în penumbră. Iată cuprinsul primului volum al lucrării ,,În umbra marelui Hidalgo“: Capitolul 1 – ,,Stuttgart, 1985 – Congresul Mondial de Istorie“; Capitolul 2 – ,,Sfîrşitul începutului şi începutul sfîrşitului“; Capitolul 3 – ,,Între trădare şi cacealma… strategică. Lovitura Moscovei“; Capitolul 4 – ,,Sfidarea «Marelui Urs»!“; Capitolul 5 – ,,Doctrina Brejnev, ultima strigare“; Capitolul 6 – ,,Soarta României, nu la Malta, ci la Kiev!“; Capitolul 7 – ,,Proiectul lui Ceauşescu venea de la… Carol al II-lea!“; Capitolul 8 – ,,Berlin – august 1989, la 50 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov“; Capitolul 9 – ,,Între «stihiile trecutului» şi «Războiul stelelor»“. Dacă Ioan Talpeş va continua dezvăluirile din ,,umbra marelui Hidalgo“ cu privire la soarta românilor, literatura noastră post-dictatorială îşi va putea rotunji conturul, oxigenîndu-se, totodată.

(va urma)

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI