România Mare

in Poeme

Ce faci ţară, draga mea, că ţi-s munţii goi de brazi…

Vine iarna şi-o fi frig, şi-o să tremuri, şi-o să cazi

în prăpastia ce-o sapă înşişi fiii tăi români.

Ţară dragă, stau prin preajmă-ţi hoarde de străini şi cîini.

Mult îţi mai lipsesc, oh, ţară, patrioţii de-altădată,

ce cu inimile pline de iubire adevărată,

îşi dădeau pînă şi viaţa pentru a ta izbăvire…

Astăzi, Parlamentul tău e un cuib de nesimţire.

Patrioţii de-altădată i-au scos pînă şi din cărţi…

Iară eu, orfan de tine, am scăpat prin alte părţi.

Să mă ierţi, iubită ţară, m-oi întoarce-ntr-un tîrziu,

cum se-ntoarce la o mamă un rătăcitor de fiu.

Oh, ţară dragă, ţară dragă, dacă-n locu-ţi aş fi eu,

mi-aş lua munţii şi codrii şi-aş scăpa la Dumnezeu,

i-aş lăsa pe toţi aceia care nu mai cred în tine,

să trăiască şi să moară în a lor pustii destine.

Şi cînd vor vedea că n-au nici pămînt de îngropare,

poate atunci vor înţelege ce-i cu România Mare.

Viorel BoldiȘ

Păreri și opinii