România mică a şarlataniei generale

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Motto: „Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.” – Mihai Eminescu

 

78.300… De cînd a izbucnit nebunia incendiului criminal din clubul bucureştean, mă macină un gînd – dacă tot ne îngrozeşte atît moartea a 30 de tineri, odihnească-i Dumnezeu în pacea Lui, oare cît de sensibili ne dovedim atunci cînd admitem că în România anului trecut au fost ucise, în condiţii imposibil de redat în cuvinte, peste 78.300 de fiinţe umane fără nici cea mai mică şansă de apărare?! Mă refer la avorturi – o altă „cucerire“ a democraţiei, ca şi contestarea ordinii de drept sau a lui Dumnezeu, vezi cazul Charlie Hebdo. Pentru mine, uciderea nenăscuţilor este cea mai odioasă omucidere. Pentru România Clubului „Colectiv”, însă este ceva legal, ba chiar e una dintre libertăţile lumii moderne!

Probabil că mare parte dintre cei care de zile bune ţin doliu, adună bani sau se lamentează continuu pentru cumplita moarte a tinerilor din club, sînt susţinători aprigi ai acestor omucideri legalizate de o societate ineptă, gregară şi condusă de şarlatani, impostori şi ipocriţi.

Şarlatani şi impostori… după toate aparenţele, e vremea lor! România Clubului „Colectiv”, România celor aproape 100.000 de nenăscuţi ucişi în fiecare an, e o ţară a şarlatanilor şi impostorilor care ne conduc şi ne „luminează”… pînă vom lua cu toţii foc, precum victimele din club.

Definiţia şarlatanului: „Persoană necinstită care profită de naivitatea sau de buna-credinţă a cuiva; înşelător, impostor, farsor; escroc” – am citat din DEX ediţia 1998. Lazăr Şăineanu, în celebrul său „Dicţionar universal al limbei române”, în cea mai completă ediţie, a VI-a, cea din 1929, îl definea parcă mai interesant: „Cel ce exploatează credulitatea publicului; 2. fig. cel ce caută a impune: şarlatan politic”.

Despre asta e vorba astăzi – şarlatanie generalizată; şarlatania politicului care înşeală cu propuneri populiste şi profită de credulitatea electoratului, sau se impune, prin tupeu şi impostură, în fruntea unor oameni de bună-credinţă; şarlatania mass-media, care slujeşte interesele cele mai murdare folosind din plin coarda sensibilă a publicului – fie că e vorba de suferinţă sau de dorinţă de răzbunare, de sete de justiţie sau de lehamite de nedreptate, de evlavie sau de aşa-zisa libertate de gîndire; în fine, şarlatania care ţine loc de spiritualitate, morală şi credinţă într-o ţară debusolată ca a noastră, şarlatanie care se numeşte „ezoterism”, „astrologie”, „(para)psihologie”, „ocultism”, „terapie complementară”, „vindecători”, „nutriţionişti” etc. etc.

Viaţa bietului român e invadată de tot soiul de indivizi care se pretind posesori a tot felul de „iniţieri“ sau profesori pe cît de abulici, pe atît de „proveniţi” din şcoli orientale, şamani de prin Pocreaca sau Vadu Ciorii, personaje care plutesc printre astre stînd în fololiul din odaie, gogomani care au văzut marţieni sau reptilieni la volan, impostori care „cunosc” secretele SUA, Rusiei, ale masoneriei, planetei Marte etc. şi le expun prin emisiunile despre povestea vreunei fufe mondene, alţii care ştiu cînd vin cutremurele, cînd şi cum se manipulează furtunile sau vulcanii etc. etc. – ba chiar sînt vreo doi – trei care le „stăpînesc” pe toate astea. Nu mai vorbesc de tot soiul de însăilări de fantasmagorii ori aberaţii de pe Internet pe care impostorii au tupeul să le spună „cărţi”, ori de diplome absurde şi titluri ştiinţifice abracadabrante cu care se împăunează. Apoi, aceiaşi şarlatani vînd aparate mirobolante care te „protejează energetic”, sau împotriva atacurilor psiho-pupu, a vampirilor – numai împotriva prostiei şi ţăcănelii pentru a lua de bune asemenea idioţenii nu te apără!…

Da, prin aspecte de acest gen e definită România de astăzi. O lume fără valori, fără ruşine, morală etc. Circulă pe Facebook un mesaj, ceva despre valorile care mor în sărăcie şi tîrfele care trăiesc în lux. Mă rog, nu sînt nici contra tîrfelor de la bordel şi nici contra şarlatanilor pe post de măscărici la circ sau la emisiuni tip cutia cu maimuţe – n-au decît să trăiască atît de luxos pe cît la permit consumatorii de spectacole ieftine; mă deranjează însă cînd văd că România mea, altădată pe drept numită România Mare, a ajuns să fie dominată de asemenea specimene. Mă doare să văd cum a devenit România mică, a şarlatanilor şi a ipocriţilor.

DragoŞ DUMITRIU

P.S. În ciuda unor aparenţe, acest articol nu are legătură cu Partidul România Mare. Nici personaje care se (auto)identifică în acest articol nu au legătură cu Partidul România Mare. Cum de altfel nici eu, vechi colaborator al lui Vadim, însoţit la altar de Vadim, fost deputat al lui Vadim, ziarist publicat de sute de ori de Vadim, gazdă a lui Vadim la emisiuni de cultură, ei bine, nici eu nu mai simt vreo legătură… decît cu România Mare!

COMENTARII DE LA CITITORI