România – o veşnică surpriză pentru Europa (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Nu încape îndoială că un asemenea factor mobilizator i-a pus în mişcare pe mulţi căpşunari, zidari, zugravi şi alţi conaţionali din diaspora, dar mai ales i-a revoltat faptul că pentru un bacşiş sînt nevoiţi să stea la coadă cîteva ore. Povestea cu lipsa de condiţii, care i-a împiedicat pe unii conaţionali din diaspora să-şi exercite dreptul de vot, nu este decît o gogoriţă din arsenalul propagandistic băsist, compromis la tot pasul în ultimii 10 ani. Cine ne poate garanta că unii dintre simbriaşii electorali care taie frunză la cîini prin Occident şi agitatorii portocalii, trimişi ca turişti peste hotare, în preziua alegerilor, s-au aşezat la coadă la secţiile de votare nu pentru a introduce în urne un alt buletin, ci pentru a incita lumea, pentru a declanşa scandaluri, acuzînd guvernul de la Bucureşti de proastă organizare? Mai grav este fapul că, fără să corecteze cu de-amănuntul realitatea din diaspora, fără să cunoască manevrele mizerabile organizate de băsişti, Justiţia continuă să investigheze modul în care au fost organizate recentele alegeri prezidenţiale din turul II. Pînă acum n-a dat dovadă de un asemenea zel, deşi procurorii de azi sînt cam aceiaşi cu cei din 2005 şi 2009, iar fraudele electorale din urmă cu 5 ani, sau cu 9 ani sînt cu mult mai scandaloase. De ce pînă astăzi procurorii DNA n-au scos nici o vorbă despre frauda electorală epocală din 2009, de la Ambasada română din Paris, cînd, sub augusta oblăduire a unui diplomat băsist, un alegător vota la 10 secunde? De ce nu s-a sesizat şefa DNA de prezenţa în Grecia, în ziua alegerilor, a atîtor autobuze cu turişti români, care votau pe unde pofteau? Cine a mai verificat, după încheierea scrutinului, acele declaraţii scrise, în care alegătorii afirmau, pe propria răspundere, că nu au mai votat în vreo altă circumscripţie? În schimb, după referendumul de după suspendarea lui Traian Băsescu, zeloşii procurori alergau după ţărani, pe uliţele satelor, punîndu-i să jure pe Biblie pentru votul lor, aşa cum făceau procurorii stalinişti în anii cooperativizării agriculturii. Pe de altă parte, manipularea de către agitatorii bolşevici ai lui Traian Băsescu, prin intermediul reţelelor de socializare, a ajuns, în intervalul dintre cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale, la paroxism. Şmecheraşii băsişti, angrenaţi în susţinerea campaniei electorale a lui Klaus Iohannis, n-au ezitat să verse pe Facebook cele mai deşănţate minciuni, invective şi calomnii la adresa adversarilor politici, strategie promovată, timp de 10 ani, de regimul dictatorial al lui Traian Băsescu. Sub învinuirea unei asemenea propagande murdare, mulţi dintre votanţii din diaspora îşi clamau nemulţumirile împotriva lui Victor Ponta, afirmînd că ţara noastră ar trebui să fie un stat la fel cu cele occidentale din Uniunea Europeană, fără să se întrebe de ce, timp de 10 ani, Traian Băsescu şi sluga lui guvernamentală Emil Boc n-au reuşit să aducă România într-o asemenea situaţie fericită. Dimpotrivă, prin politica lui dură, de permanentă austeritate, a împins economia naţională la o prăbuşire iremediabilă, iar pe români la o sărăcie cumplită, silindu-i să-şi ia lumea-n cap. Putea face Ponta, în 2-3 ani, ce n-au făcut Boc şi Băsescu în 10 ani?! Abia a reuşit să repare unele inepţii băsiste (reîntregirea salariilor, a pensiilor şi a ajutoarelor sociale, diminuarea TVA la pîine şi alte cîteva măsuri asemănătoare). De ce toţi aceşti „politicieni” de ocazie, rupţi de realităţile din ţară, care îşi exprimă opiniile politice doar la alegeri (pînă la acestea nu-i aude nimeni) nu s-au întrebat ce fac ei înşişi pentru redresarea noastră economică? Plătesc impozite acolo unde muncesc şi vor ca România să prospere. Unii nu scapă nici un prilej (nici pe cel al alegerilor) să-şi ponegrească ţara natală, iar alţii, certaţi cu morala, cu legea (hoţi, traficanţi de droguri, de carne vie, tîlhari, criminali), aştern, în inconştienţa care le-a subjugat viaţa, chipul lor hidos peste imaginea unei Românii dăruite de Dumnezeu cu atîtea splendori materiale şi spirituale. Şi, ca s-o spunem pe cea dreaptă, pe unii din diaspora îi doare-n în cot de propriile familii şi de ţara în care au văzut lumina zilei. Stau cu ochii pe Facebook şi iau de bun tot ce li se serveşte de către trîntori, mafioţi, drogaţi, adică de duşmanii înrăiţi ai ţării. Cînd a apărut Internetul, omenirea gîndea că L-a apucat pe Dumnezeu de picior. Dar şi aici, ca şi în cazul prafului de puşcă, al bombei atomice şi al altor descoperiri epocale, reacţiile adverse n-au întîrziat să apară. Folosirea Internetului în scopuri criminale (controlul asupra libertăţii de exprimare, pentru trafic fictiv de mărfuri, fraude bancare şi alte acţiuni anti-sociale, care duc la subminarea economiei naţionale, pervertirea vieţii politice şi degradarea democraţiei) a determinat autorităţile din mai multe ţări să propună, sau să adopte legi care să limiteze posibilităţile de exprimare în mediul on-line. Înspăimîntaţi că un eşec al lui Klaus Iohannis ar putea să se răsfrîngă mult mai grav asupra lor, liderii portocalii şi cei liberali s-au angajat, în campania electorală prezidenţială, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte, folosind cele mai abjecte mijloace propagandistice la adresa adversarilor politici. S-a bătut multă monedă falsă pe organizarea proastă a alegerilor în străinătate, fiind acuzat Guvernul că n-a înfiinţat mai multe secţii de vot, deşi, legal, nu era posibil. De unde să ştie Guvernul că în turul II vor veni la vot atît de mulţi alegători din diaspora?

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI