România – o veşnică surpriză pentru Europa (4)

in Alte știri

 

De ce nu a fost reglementat votul din diaspora în timpul regimului de tristă amintire Băsescu-Boc? Atunci cînd agitatorii portocalii cutreierau lumea, ahtiaţi după voturi, la urne se prezentau 100.000-160.000 de alegători. La 16 noiembrie 2014 au votat, însă, 378.000 de oameni, adică de peste două ori mai mulţi decît în 2009. La recentele alegeri prezidenţiale nu şi-au exprimat votul cîteva mii de români care trăiesc şi muncesc în străinătate, prilej pentru tabăra lui Iohannis să facă un scandal-monstru. Mă mir că n-au pretins ca Guvernul să fi adus la urne şi celelalte 2 milioane de români cu drept de vot, din diaspora. De ce nu i-au mobilizat ei pe toţi alegătorii noştri de peste hotare, prin metodele lor bolşevice, de manipulare? Sloganul cel mai mizerabil, menit să încununeze întreaga propagandă electorală liberalo-băsistă, a fost rostit de Monica Macovei, care declara, fără pic de ruşine: ,,Ne-am luat ţara înapoi!”. Nu ştiu despre ce ţară vorbea această procuroare torţionară, care împroaşcă numai venin şi care, de circa două decenii, e un soi de piază rea pentru români. Vorbea despre România, ţara pe care a terfelit-o în Parlamentul European mai rău decît ar fi cutezat să o facă trădătorul cel mai perfid şi în care, înainte de 1990, ca procuroare comunistă, îi ancheta pe inculpaţi cu bîta, după modelul ,,justiţiei” staliniste? Sau, poate se referea la ţara pe care, timp de 10 ani, Traian-han a tratat-o ca pe o pradă, jefuind-o la sînge, mai rău decît înaintaşul său Gingis-han, iar pe români i-a umilit, i-a înfometat şi i-a învrăjbit mai abitir ca-n vremea dictaturii comuniste? Întrebarea corectă e alta: o fi avut vreodată Macovei o ţară pe care s-o iubească, s-o apere de duşmanii externi şi interni şi pentru prosperitatea, prestigiul şi viitorul căreia să se bată? Din păcate, noul preşedinte al ţării şi-a însuşit, şi el, un asemenea slogan scandalos. Dar, şi în acest caz ne întrebăm: de la cine şi-o fi luat Klaus Iohannis ţara înapoi? De la cele 5,2 milioane de alegători care l-au votat pe Ponta şi de la alte 6 milioane de români care nu s-au prezentat la urne? Dar, oare, aţi avut ţară, domnule preşedinte, de vreme ce aţi negociat electoral cu horthystul Laszlo Tökeş, cel mai mare duşman al românilor, care, sub masca unei victime a comunismului, juca, în timpul evenimentelor din decembrie 1989, rolul mîrşav al celui mai incisiv agent al iredentismului maghiar? Credeţi, domnule Iohannis, că acest „Satana în sutană“ v-a sprijinit dezinteresat, doar pentru faptul că aparţineţi unei minorităţi? Cu siguranţă că, în curînd, vă va cere, dacă nu cumva a făcut-o din capul locului, autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc, la fel cum i-a solicitat şi predecesorului dvs.

Cînd vorbim despre eşecul lui Victor Ponta, nu putem face abstracţie de sumele imense de bani care au fost vehiculate în campania electorală a lui Klaus Iohannis atît din interiorul, cît şi din exteriorul ţării. Mafioţii politici portocalii şi noii lor colegi liberali nu s-au zgîrcit deloc la bani, ştiind bine, pe de o parte, că dacă pierd partida, vor dispărea din viaţa politică şi, pe de altă parte, că banii puşi la bătaie nu provin din munca proprie, ci din jaful la care s-au dedat, cu neruşinare, de ani şi ani de zile. Cît despre finanţarea externă, ce se mai poate spune? Acolo unde n-au răzbit cu dictatul, popularii europeni au acţionat cu banul. De cînd au intrat în Uniunea Europeană, românii n-au mai avut parte de alegeri cinstite. Împotriva votului – mai clar ca lumina zilei – prin care peste 7 milioane de români s-au pronunţat pentru demiterea lui Traian Băsescu, după suspendarea acestuia de către Parlament, liderii populari europeni ne-au impus voinţa lor, mai abitir decît au făcut-o Vîşinski şi Beria pe vremuri, afirmînd că referendumul a fost fraudat, că fostul preşedinte – hulit, la tot pasul, de oameni – n-ar fi fost demis legal. Pe canavaua unor asemenea presiuni de factură hitleristo-stalinistă (Barroso-Reding), România a rămas mai departe la mîna unuia dintre cei mai cruzi dictatori din istoria sa. Dacă s-au cramponat de o clonă ceauşistă ca Băsescu, din care au făcut un ,,erou al anticomunismului”, cum puteau să nu-l sprijine pe Klaus Iohannis, ,,anticomunistul privat”? Plămădit cam din acelaşi aluat politic ca Traian Băsescu, Iohannis se contura, în viziunea liderilor comunitari occidentali, drept cel mai demn urmaş al personajului, recent expirat, de la Cotroceni. Dacă România a devenit, din punct de vedere economic, un soi de colonie în mijlocul Europei, ea nu este altceva, nici din punct de vedere politic.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI