România şi Republica Moldova, în Europa

in Lecturi la lumina ceaiului

Uniunea Europeană este o creaţie occidentală, de aceea ortodocşii greci, bulgari şi români, urmaşii Imperiului Roman de Răsărit, ai Imperiului Otoman şi, respectiv, ai celei de A Treia Rome – Moscova -, au mari dificultăţi de adaptare. Transilvănenii, bănăţenii, ungurii, croaţii, slovenii ş.a. înţeleg raţiunea Sfîntului Imperiu Roman de naţiune germană, pentru că au făcut parte din el. Nu numai greco-ortodocşii, în Est, ci şi anglicanii, în Vest, acceptă cu greu o Europă Unită, care se vrea altceva decît civilizaţia anglo-mozáică, victorioasă în două războaie mondiale, şi care este impusă, de 70 de ani încoace, mai ales Germaniei, reeducată cu succes, dar tratată şi controlată ca un protectorat. Vezi afacerea de spionaj NSA, GSHQ, spionul SUA din BND (Serviciul german de Informaţii) şi interzicerea publicării carţii ,,Mein Kampf”, a lui Adolf Hitler.

Ruşii, spre deosebire de anglo-saxoni, şi-au retras armata de ocupaţie din Germania, sperînd probabil – în van – că SUA şi Marea Britanie vor face la fel, dar asta nu-i împiedică să-i ameninţe mereu pe români, pe georgieni şi pe ucrainieni să nu se orienteze spre Occident, să rămînă fideli ,,lagărului” ortodox, adică Moscovei. Vezi ,,Vocea Rusiei”, situaţia din Ucraina de Est, Crimeea şi marele proiect Eurasia, care se vrea o alternativă la UE, fără a avea, însă, puterea ei de convingere, pe cale paşnică.

Şi, din nou, Europa e ameninţată din Est şi din Vest, cu toate că nu deţine o armată comparabilă, fie şi de departe, cu armata anglo-americană, sau cu aceea rusească şi că, mai ales, nu are nici cea mai mică intenţie belicoasă. Dar chiar şi în sînul ei sînt deosebiri de vederi. Englezii, pragmatici, vor economie de piaţă şi democraţie de tip Westminster, peste tot, şi au oroare de o administraţie continentală. Francezii, cartezieni, cred că un Guvern supranaţional, în care ei ar conduce Clubul Mediteranean, ar salva ceva din modelul lor de ,,savoir vivre”. Germanii sînt, în mod tradiţional, mai aproape de modelul anglo-mozáic decît de cel francez, dar sînt obligaţi să facă mereu compromisuri, aşa cum se întîmplă în cazul oricărui protectorat cu suveranitate limitată. Grecii refuză disciplina financiară, respectiv, impozitarea occidentală.

Ortodocşii greci, bulgari şi români, prizonieri, vreme de 500 de ani, ai celei mai stupide administraţii, cea turco-fanariotă, au fost eliberaţi în Secolul XIX, dar, de fapt, au tranzitat de la periferia otomană la cea occidentală. Iată cum vede tranziţia I.C. Brătianu, într-un Memoriu adresat Împăratului Napoleon III: „Constituirea acestui Stat Român ar fi cea mai frumoasă cucerire pe care Franţa a făcut-o vreodată în afara teritoriului ei. Armata Statului Român ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele comerţului francez şi, datorită abundenţei lemnelor noastre de construcţie, aceste porturi ar fi, totodată, şantierele Marinei franceze; produsele brute ale acestor ţări avute ar alimenta, în mod avantajos, fabricile Franţei, care ar găsi, în schimb, un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa va avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile pe care aceasta le ocazionează“.

Statul Român e pe linia celui francez şi în zilele noastre, preşedinţii ortodocşi români, speră într-o Înaltă Poartă supranaţională, oriunde s-ar afla ea, dar care să le rezolve problemele socio-economice, precum şi cele legate de corupţie, clientelism, fanariotism etc.

Modelul german, demascat, recent, de Armata ortodoxă din Ucraina ca fiind unul fascist, este perceput, în Est, ca un corp străin. Confuzia între instituţiile UE, decalajul de democraţie, faptul că Parlamentul European nu are atribuţii similare cu cel naţional (pînă cînd nu va exista o naţiune europeană) sînt atotprezente în această zonă. E greu de spus cît anume, din această atitudine, reprezintă o formă subtilă de rezistenţă în faţa necunoscutului, a eternului hegemon, şi cît e propagandă antioccidentală, motivată religios.

În ciuda tuturor, România a făcut, în anii de apartenenţă la Europa, un salt înainte remarcabil. Republica Moldova merge pe aceeaşi cale. Astăzi, o reunificare într-o Europă Unită, care depăşeşte Marea Schismă din anul 1054, este mai mult decît oricînd realizabilă. Sfatul şi Marele Sinod Panortodox, care va avea loc, în curînd, în Fanarul din Constantinopol/Istanbul, va pleda pentru refacerea unităţii tuturor creştinilor, va clarifica şi va ameliora situaţia ortodocşilor, mai cu seamă a celor din Europa, astfel încît ortodocşii, de jure în UE, să se simtă acasă şi de facto.

Chestiunea fundamentală a României şi a Republicii Moldova e Statul şi Biserica. Pentru cei interesaţi în aprofundarea tematicii, recomand modesta mea contribuţie, mai ales în: ,,Statul la români”, ,,Statul şi Biserica 2014”, ,,Statul şi Marele Sinod Panortodox 2016”.

Prof. dr. VIOREL ROMAN,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI