România, ţara lui „şi mie ce îmi iese?“

in Polemici, controverse

Acum ceva timp, am spus că, la fiecare punct de frontieră, de intrare în ţară, în România, ar fi bine să existe un semn de circulaţie, „drum cu denivelări”, în care cei care intră în „grădina Carpaţilor” să fie avertizaţi că şoselele sînt destul de accidentate. Acum, însă, cred că ar fi corect să se adauge şi o avertizare acolo. Lîngă acel semn, trebuie să existe încă ceva, prin care să se anunţe că în ţara asta nimic nu mişcă, dacă cel căruia i te adresezi să rezolve ceva nu cîştigă ceva, „nu îi iese ceva” la afacere, chiar dacă el este plătit tocmai ca să rezolve respectiva problemă.

De cîteva zile, Internetul fierbe din cauza celor care se simt nedreptăţiţi de lipsa de realism şi de prezenţă a românilor la Referendum. Ba că de vină sînt partidele, ba că europenii, sau poate chiar africanii. Numai românii, nu! Mai că îmi vine să plîng de mila celor oropsiţi, de mila acelor români, care, vezi Doamne, au fost boicotaţi de PNL, de Dragnea, de Xena şi Rahan. Nu, nu este aşa. Nu europenii sînt de vină că noi nu mergem la vot. Nici măcar că sîntem aşa săraci nu sînt ei de vină. Nu este nimeni răspunzător, alţii decît românii înşişi, pentru sărăcia de acum, pentru faptul că pădurile sînt măcelărite sau că resursele naturale sînt oferite altora. Nu, nu este nimeni de vină. Nici nemţii, nici austriecii, nici evreii, nici bulgarii şi nici măcar ruşii. Nu! De vină sînt numai şi numai românii. Ei poartă vina pentru ceea ce se întîmplă, şi tot ei, cei care stau prin curtea lor şi îşi păzesc sărăcia sau bogăţia, după caz, sînt de vină pentru viitorul copiilor lor. Nu-i mai acuzaţi pe alţii, cînd de fapt voi sînteţi de vină. Lăsaţi basmele, lăsaţi „vrăjeala” asta ieftină şi „victimizarea”, nu mai ţine. Sînteţi vinovaţi pentru tot! Românul, ca structură, nu este un mare luptător, dar dacă vede pe unul care este în frunte şi ăla zice ceva ce îi prinde şi lui bine, merge după el, ţipînd aşa, mai mult degeaba. Dacă nu se simte el important, nu face nimic. Dorinţa de apartenenţă la un grup a românilor devine pe alocuri acută, în anumite medii. Acum sînt „clanuri” interlope, sînt „loje masonice”, sînt „#rezistenţi” sau doar vocile slabe sau stridente ale unor partide. Mă uitam pe Facebook, oarecum dezinteresat, şi încercam să-i văd pe cei mai vocali PNL-işti sau PSD-işti, după caz. Ei bine, ori erau conturi greu de identificat, adică false, deci plătite să facă gălăgie, ori erau persoane care, într-un fel sau altul, îşi cîştigau pîinea de pe urma instituţiei sau a partidului pe care îl reprezentau. Foarte puţini sînt cei care doar intră în siajul celor care ţipă, şi în general ei sînt ceva mai rezervaţi.

Revenind la vinovăţia poporului român, aflaţi voi că nu este ceva nou. Toţi cei care aţi mai pus mîna pe o carte, aţi aflat că neamul ăsta al nostru este un fel de „mimoză”, foarte sensibil la orice chestiune care nu generează profit, numai ca el să fie lăsat în pace, pînă la momentul în care, probabil, vine apa peste el, şi, evident, atunci va chema ajutoare. Românul nu se împotriveşte celor care vin peste el, tocmai pentru că el nu suportă ca toţi cei de un neam cu el să fie mai bogaţi sau mai frumoşi decît el. Aşa că preferă să vină la conducere un neamţ, sau un rom, un ungur, ori chiar un bulgar, numai să nu fie un român de-al lui.  Rar, foarte rar am văzut oameni care să fie buni unii cu ceilalţi, fără să existe un interes. Stau şi mă gîndesc acum la copilăria mea, cînd învăţam la şcoală că românul este bun, că cei săraci sînt cinstiţi, că sîntem un neam de eroi, de binefăcători etc. Ei bine, nu e aşa. Sîntem dezbinaţi, sîntem răi, puşi pe rele. Comunismul a încercat să schimbe ceva în ADN-ul nostru. În parte, poate că a reuşit. Ştiu eu un „sărac şi cinstit” care a distrus ţara asta, unul cu zîmbet larg, un amorez fricos, care a scos ochii cu această expresie imbecilă, comunistă şi cretină, în timp ce, la umbra impotenţei sale intelectuale, a crescut o întreagă menajerie de hoţi.

Referendumul a eşuat nu pentru că românii au vrut să fie europeni. Nu pentru că ei vor să vadă expansiunea LGBT în stradă şi nici pentru că au fost leneşi. NU! Pur şi simplu nu a venit nimeni cu nişte fasole cu ciolan, cu nişte contracte cu statul sau doar cu nişte mici, ca să „le iasă şi lor ceva”. În rest, nimic! Pe harta Europei, în loc de România, ar trebui să scrie ceva haios şi adevărat în acelaşi timp: Ţara lui „şi mie ce îmi iese?”.

Tano

COMENTARII DE LA CITITORI