România, un stat eşuat

in Polemici, controverse

Motto:  „Numai in Romania inalta tradare e un merit, numai la noi e cu putinta ca valetii slugarnici sa fie ministri, deputati, oameni mari!” (Mihai Eminescu)

Voci mai mult sau mai puţin informate tot vin şi ne spun, pe limba lor de lemn sau doar familiarizată cu astfel de citate, că România „o să eşueze“, că „e în pericol” şi cîte şi mai cîte cretinătăţi. Ei bine, pe cifre sau pe ce vreţi voi, în acest moment, România, ca stat, aşa cum este scris în Constituţie, este un stat eşuat! Din punct de vedere al politicii, al economiei, al civilizaţiei, al populaţiei, al limbii, al învăţămîntului, al sănătăţii, ei bine, România a eşuat. Nu o mai aburiţi cu vorbe frumos alese, măi, profeţilor, pentru că sîntem praf. Proşti sînt ăia care cred că în ţara asta se mai poate face ceva. Ei bine, nu se mai poate face nimic. NIMIC! Sîntem o COLONIE, una modernă, nu precum cele de acum sute de ani, nu sîntem bătuţi cu biciul şi nici nu sîntem ucişi prin înfometare. Sîntem o colonie frumoasă, o grădină a Carpaţilor golaşi, că păduri nu mai avem, o rîncezeală de civilizaţie adusă la nivel înalt de zombie.

Ne mişcăm după cum ni se spune la TV, ne omorîm între noi dacă Serviciile o vor, şi ne punem pe fugit din ţară, că în codru nu mai găsim nimic. De ce am eşuat? Cine e de vină? Noi! Sîntem un stat eşuat, într-o Europă în derivă. Mă uitam la muţii ăia care stau prin Parlamentul European. Cu cine fac ei afaceri, căror servicii le sînt loiali şi cine, în mod normal, trebuie să-i controleze? Mă uit în jur şi văd doar furie. Dar nu furie că ţara e praf, că cei care vin după noi vor fi, în mare măsură, sclavii unor imbecili. Nu! Ei sînt nervoşi pentru nevoile lor sterpe, pentru efemera lor viaţă intimă, pentru sărăcia lor morală şi spirituală. Ţara asta, România, cîndva Dacia, e praf!

Trădarea este atît de profundă, încît, dacă ai vreo problemă, nu ai nici măcar cui să te adresezi. Procuratura, Poliţia, Politica, aceşti PPP demenţiali, sînt, de fapt, TTT, cu un imens T de la trădare. Serviciile protejează tot, aşa că nimeni nu mişcă, nimeni nu protestează dacă ei nu dau voie. Îmi este silă de laşitatea acestui popor, de incoerenţa lui culturală şi de îngustimea minţii lui, unde viitorul este redus la următoarea zi, la următoarea emisiune sau următorul episod al unui serial.

A avut grijă acest popor laş, această Românie disipată prin toată Europa, să distrugă şi să-i îngroape pe cei care au iubit-o. Ne uităm în jur la Ungaria, la Polonia, la Rusia, la Bulgaria şi chiar la Serbia. Şi ei au economie de piaţă. Şi ei au aspiraţii europene. Şi ei au duşmani, unii istorici, alţii mai noi. Şi ei au probleme existenţiale cu comuniştii şi trădătorii. Dar la ei mai vezi puţină demnitate, mai vezi mîndria aia că reprezintă ceva. Şi ei au mall-uri, magazine non-stop şi trafic intens pe stradă. Şi ei sînt europeni. Dar, înainte de a fi europeni, ei sînt bulgari, ruşi, polonezi, unguri şi sîrbi. Noi ne urîm atît de mult că nici măcar nu vorbim româneşte cînd mergem peste graniţă, numai ca să nu intrăm în contact cu alţi români. Este un adevăr! Cum de-am ajuns aşa? Cine ne dezbină? Cine ne urăşte atît de mult? Nimeni! Ne place să fim aşa, şi cred că asta este de fapt naţia noastră, genetic. Nişte laşi cînd e vorba de ceva măreţ, dar foarte ai dracu’ atunci cînd e vorba să atacăm o băbuţă. Pornind de la politicienii ăştia de doi lei, care fac bani mulţi pentru ei, dar fac umbră degeaba pămîntului cînd e vorba de neamul ăsta românesc, şi sfîrşind cu ultimul ţăran, din cea mai mizerabilă cîrciumă din cel mai îndepărtat sat, toţi sîntem de vină pentru ce a ajuns acest neam.

Îi înţeleg pe cei care ne conduc. Un aşa popor prost, e păcat să nu îl furi. Toţi spun că Dumnezeu şi-a întors faţa de la noi, de la români, şi din această cauză am ajuns să fim colonie. Nu, este fals. Poporul român şi-a întors faţa de la Dumnezeu, şi a ales să privească în gura unor apostoli falşi, bogaţi şi hoţi, şi să respecte cu stricteţe bolnavă ceea ce acei bandiţi decretează de pe sticlă.

România a eşuat. Din punct de vedere economic, social, politic, noi, statul român, nu mai existăm. De ani de zile, noi nu mai existăm. Iar pe cei care au trădat, acele cozi de topor pe care voi le vedeţi mereu, zi de zi, cum vă varsă rahat în creier, îi aplaudaţi la scenă deschisă, în loc să-i ridicaţi în furci!

Tano

COMENTARII DE LA CITITORI