ROMÂNIA, VICTIMĂ A FENOMENELOR METEOROLOGICE EXTREME: CANICULĂ ŞI INUNDAŢII

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Motto: „Seceta a ucis orice boare de vînt
Soarele s-a topit şi s-a scurs pe pămînt“…
(NICOLAE LABIŞ)

Nimeni nu putea bănui, în susurul şampaniei şi în artificiile Anului Nou, ce ne va aduce acest 2015. Toţi ne doream un an mai bun, mai paşnic, mai prosper. Nimeni nu privea alertele, repetate, despre încălzirea globală ca pe o ameninţare imediată şi directă. Fiinţa umană ia distanţă, din instinct, faţă de iminenţa unei catastrofe. „Du-i, Doamne, la Ploieşti!“ – ziceau bucureştenii în timpul raidurilor aeriene anglo-americane asupra Capitalei, din cel de-al II-lea război mondial. Astăzi, tot aşa: du, Doamne, dezastrele către oraşele viitorului, către generaţiile care vor veni. Zilele trecute, am văzut la televizor o emisiune şocantă, realizată de un fel de Kojack cu nume de slav: Mihai Dobrovolski. Tînărul îşi agăţase de piept o pancartă rudimentară, pe care scria: „Mîine vine sfîrşitul lumii“. O femeie din piaţă l-a repezit de nu s-a văzut: „Mă mir că nu te-a bătut nimeni pînă acum!“. Sincer să fiu, la început m-a încercat, şi pe mine, acelaşi sentiment de revoltă, mai ales cînd exhibiţionistul o tot forţa pe o bătrînă să o treacă strada, astfel încît, la Judecata de Apoi, să aibă, şi el, mai multe puncte. Criticat de mine pînă acum, pentru inflexiunile prea orientale ale cîntecelor şi vocii sale, rapsodul Grigore Leşe a zis ceva de bun-simţ: „Apocalipsa? Dar noi o trăim acum, nu trebuie să mai vină!“ (cam acesta era mesajul). Privind ciudatul reportaj, gîndul mi-a zburat la celebra emisiune radiofonică a lui Orson Wells, despre invazia marţienilor. În fond, problema e asta: natura umană. Cît de credulă este? Poate fi speriată din orice? Intră în panică atît de repede? Din păcate, acesta e tristul adevăr: specia umană e din ce în ce mai speriată de bombe. Are nervii rupţi. Pe măsură ce urmăream reportajul dobrovolskian (aduce cu kafkian puţin!), supărarea mi-a trecut. Da, de ce nu? – mi-am zis. Sigur că e şocant, exact asta ne mai lipsea, un nebun cu chelie (Dobrovolski), care să ne ia la palme după ce abia scăpasem de un alt nebun cu chelie (Băsescu). Dar, ca experiment, ca happening, era foarte interesant.
Aşadar, unde vom fi la Sfîrşitul Lumii? Ce vom face? Dar Apocalipsa asta (care nu dă telefon, după cum scriu într-un poem al meu) înseamnă, oare, chiar Sfîrşitul Lumii? Englezii au o altă traducere pentru Apocalipsă: Revelation. E mai în spiritul Bibliei (Evanghelia după Ioan). Iar Revelaţia înseamnă deschiderea cerurilor, arătarea unor mari taine. Dar, vorba amicului meu Nichita Stănescu, vom muri şi vom vedea.
Astăzi, nu numai România, ci şi Planeta întreagă fierbe sub o prelată de foc. Temperatura a crescut peste limitele normale. Ne întrebăm dacă nu cumva totul poate scăpa de sub control, brusc, iar căldura să devină insuportabilă de către biata finţă umană. Mă uit la meteorologi şi la oamenii de ştiinţă: cîtă neputinţă! Ce poţi să faci cînd Dumnezeu a hotărît să-ţi dea o lecţie şi să-ţi fiarbă creierii în cap? Cum să te aperi? Să oferi căni cu apă, pe stradă, aşa cum a decis Gabriel Oprea? Atîta ştie să facă băiatul ăsta? E grav! La noi, în România, „efectul de seră“ are şi alte cauze decît în restul lumii. La noi s-a stricat ecosistemul. Echilibrul ecologic s-a distrus. E inutil să mai scriu despre rolul pădurilor în păstrarea unei clime temperate. Acum, după 25 de ani de măcelărire a acestora, sîntem la discreţia tuturor dezastrelor. După inundaţii devastatoare – urmează o secetă devastatoare. Fazele intermediare au cam dispărut. Prin 2006, dacă nu mă înşel, în aşa-zisa „secuime“, un pîrîu, pe care îl trecea, în pas de defilare, şi o raţă cu bobocii după ea, şi-a mărit debitul de 20 de ori, în numai cîteva minute, şi a răpus mai multe vieţi. În goana lui populistă, după băi de mulţime, Traian Băsescu a zburat cu elicopterul prin zonă. Cine s-a dus, după el, disperat? Unul din măcelarii pădurilor din Ardeal: Attila Verestoy. Ungurul l-a îmblînzit pe tătar. Aşa că n-a plătit, nimeni, nici măcar cu o zi de închisoare pentru crima defrişării barbare a pădurilor. La 16 februarie 2000, îi adresam o Scrisoare Deschisă lui Mugur Isărescu, pe care aveam s-o public în revista mea, „Politica“, dar şi în volum, sub titlul: „Mafia Lemnului e dominată de UDMR şi PD“. Am mai apărat „aurul verde“ cu care ne-a înzestrat Dumnezeu în numeroase discursuri, cele mai multe rostite în Senatul României: „Nu te teme, turmă mică“ (1994); „Un templu sacru la români: Pădurea“ (1995) ş.a. În discursul pe care l-am rostit la Adunarea Extraordinară a Consiliului Naţional al PRM (5 noiembrie 1994, la Hotel Parc, din Bucureşti), am spus: „Practic, a fost legiferat jaful. Mă refer, în special, la distrugerea agriculturii, cu sistemul ei de irigaţii, la pulverizarea industriei autohtone şi a comerţului exterior, dar şi la înstrăinarea Patrimoniului Naţional, încasarea comisioanelor, pripăşirea unor aventurieri străini, care, cu o agilitate uluitoare pentru specia umană, au escaladat munţii de aur ai ţării, au început să se facă stăpîni peste păduri, lacuri, staţiuni turistice, au declanşat masacre vînătoreşti, au înhăţat cele mai productive fabrici de confecţii, de mobilă, de pielărie, de cristaluri, de bere, de conserve de peşte şi carne. Nu exagerez cu nimic dacă spun că, de pildă, Caracatiţa UDMR-istă a salvat, din punct de vedere economic, Ungaria“.
Astăzi, după 21 de ani de la acel strigăt în pustiu, străinii taie şi spînzură, pe mai departe, în avuţia României – mai ales în păduri. Mă refer, printre altele, la înhăţarea, de către firma suedeză IKEA, a nu mai puţin de 33.600 de hectare de păduri. Ce vor să facă ăştia cu ele? Să le taie, normal! Aceleaşi fărădelegi le săvîrşesc şi mafioţii austrieci de la Holzindustrie Schweighofer, sponsori ai lui Klaus Iohannis. Nu-i de mirare că în Austria, sau în Suedia, nu sînt nici inundaţii de amploarea celor produse la noi, nici pîrjoluri apocaliptice. Şi austriecii, şi suedezii îşi protejează mediul înconjurător. Pedepsele pentru distrugerea acestuia sînt foarte aspre. Dar, la noi orice samavolnicie e permisă. Aşa că să nu ne mirăm că ne prăjim ca la rotisor. După care ne înecăm. Noi şi numai noi sîntem vinovaţi.
CORNELIU VADIM TUDOR
Duminică, 26 iulie 2015

 

COMENTARII DE LA CITITORI