Românii, obligaţi să se însoare cu evreice, rusoaice sau unguroaice (4)

in Alte știri

 

Cum au reuşit Yeschaianu Dan, Schlomo Leibovici şi cei aflaţi în subordinea lor, aici, în România, nu vom putea detalia, dar vom reda o discuţie dintre Yeschaianu Dan şi ambasadorul Israelului la Bucureşti, care a avut loc în 1957: „Ne putem felicita pentru modul cum au fost duse la îndeplinire sarcinile puse în faţa mişcării sioniste, aici, în România: promovarea în aparatul de stat şi de partid, căsătoriile mixte, emigrarea masivă, trimiterea valorilor în Israel…” (Dan Yeschaianu, document aflat în arhivele Securităţii). Acesta este răspunsul la nedumeririle referitoare la evrei şi rudele lor prin alianţă, care au ocupat funcţii supreme în P.C.R. şi în Stat. Nu este nici o contrazicere în ceea ce am afirmat deja, şi anume că Ana Pauker şi Luka Laszlo erau oamenii Kremlinului, de unde primeau dispoziţii. Organizaţiile evreieşti lucrau foarte bine şi la Moscova, ca şi la Bucureşti, ele fiind, de fapt, aceleaşi. De altfel, cea care a susţinut şi a influenţat, în mod hotărîtor, înfiinţarea Statului Israel, în 1948, a fost Uniunea Sovietică. „O mînă spală pe alta şi amîndouă faţa”, conform unui proverb, care, în cazul descris, se adevereşte pe deplin. Comerţul exterior al României fusese transformat într-un Eldorado al jefuitorilor avuţiei naţionale. Şi, dacă funcţionarii Comerţului Exterior românesc erau evrei, apreciem că subminarea economiei naţionale nu a fost o simplă „întîmplare”, ci o strategie concepută pe undeva, în afara României.

Organele abilitate cu depistarea unor asemenea fapte penale nu au stat cu braţele încrucişate, dosarele de urmărire informativă fiind predate Direcţiei de Cercetări Penale din Departamentul Securităţii, care, apreciind temeinicia probelor, a cerut Procuraturii emiterea de mandate de arestare. Aproximativ 30 de persoane, „comercianţi de primă mărime”, floarea cea vestită a comerţului exterior al României, au ajuns după gratii. Pagubele provocate ţării prin operaţiuni frauduloase în comerţul exterior, de către indivizii arestaţi, au fost fabuloase. Numai grupul de subminatori condus de Donath Andrei, directorul general al Agroimport-Export, a păgubit economia cu peste 300.000.000 lei, echivalentul în dolari (6 lei dolarul) fiind depus în bănci elveţiene. Sentinţa dată în cazul lor a fost aspră, dar dreaptă: condamnarea la moarte prin împuşcare. Pedeapsa, însă, le-a fost comutată, şi în 2-3 ani se aflau cu toţii în Israel. Într-un alt caz s-a demonstrat că inginerul Wexler, director general al Institutului de Proiectări Laminoare, un mare specialist în materie, nutrea sentimente antiromâneşti şi proisraeliene, din care cauză unele din faptele sale aduceau daune economiei României. Vom aminti aici doar unul dintre documentele care-i demascau duplicitatea, suficient pentru a demonstra că locul lui Wexler nu era în fruntea institutului numit, ci în cu totul altă parte. România construia în Coreea de Nord un laminor, la care întregul institut era chemat să-şi dea concursul. Printre aceia care se străduiau să facă treabă bună se afla şi un tînăr şi talentat inginer, de naţionalitate semită, care i-a propus şefului său, inginerul Wexler, unele inovaţii de mare eficienţă tehnică şi economică. Răspunsul lui Wexler a fost stupefiant atît pentru tînărul inginer, cît şi pentru cei care au prins pe bandă magnetică întreaga convorbire. „Ce te omori, domnule, aşa? Sau faci şi tu parte din plăieşii lui Ştefan cel Mare? Este ţara lor, domnule… Ţara ta este în altă parte, unde ar trebui să mergi şi să lucrezi pentru ea…” (documentul există în arhivele Securităţii). Inovaţiile propuse de inginer au fost respinse, iar progresul tehnic frînat.

(va urma)

General NEAGU COSMA

COMENTARII DE LA CITITORI