Românii, obligaţi să se însoare cu evreice, rusoaice sau unguroaice (5)

in Alte știri

 

 

Am arătat, într-un capitol anterior, cît de eterogen din punct de vedere etnic era aparatul de Securitate, încă de la înfiinţarea sa, în 1948. El a continuat să se păstreze aşa pînă prin anii ’60-’64, cînd au fost accelerate măsurile de ,,epurare” a acestuia, înlăturîndu-se, în proporţie de 70%-80%, ofiţerii de altă naţionalitate decît cea română. Măsura i-a vizat, în principal, pe ruşi, pe evrei şi pe românii căsătoriţi cu rusoaice, rămînînd ,,pe loc” ungurii şi secuii, armenii, grecii şi turco-tătarii. Dispoziţia venise mai de sus de Ministerul de Interne şi era, de fapt, o continuare a îndepărtării din conducerea Partidului Comunist Român a Anei Pauker, a lui Teohari Georgescu, Laszlo Luka şi Iosif Chişinevschi, iar din conducerea Securităţii, a lui Bodnarenko Pantelei-Pantiuşa, Grünberg Boris-Nicolski şi Mazurov Vladimir. În Departamentul Securităţii Statului, ştacheta a coborît pînă la directori, directori adjuncţi, şefii şi adjuncţii organelor judeţene, şefii de serviciu din unităţile centrale şi teritoriale şi chiar la lucrătorii de rînd. Măsura a pornit de la constatarea că mulţi dintre ei făcuseră parte din reţeaua NKVD. Acum, această reţea era trimisă la plimbare, dar, odată cu ea, şi unii dintre oamenii care nu aveau nimic în comun cu acea instituţie, ei dovedindu-şi loialitatea faţă de România în mulţi ani de serviciu. Însă măsura avea şi un caracter preventiv, ilustrînd proverbul care spune că cine s-a fript cu terci suflă şi în iaurt. Or, România se opărise de-abinelea cu terciul NKVD. Fuseseră descoperite mai multe cazuri de trădare din partea unor alogeni, ofiţeri de Securitate. Vom prezenta aici unul dintre cazuri. Este vorba de un ofiţer în Direcţia de Filaj şi investigaţii care, în 1956, în timpul evenimentelor din Ungaria, se afla în postul fix care supraveghea Legaţia Italiei din Bucureşti. El şi-a permis să-l acosteze pe ataşatul militar al acestei ţări, spunîndu-i că el este ungur şi că, dacă ar dispune de armament, ungurii din România ar profita de ocazie pentru a elibera, cu arma în mînă, Transilvania de sub ocupaţia românească. El solicita armament în cantităţi îndestulătoare, pentru a putea declanşa, în România, ceva asemănător mişcărilor din Ungaria.

Diplomatul străin nu l-a luat în seamă, însă am descoperit că aveam printre noi un trădător care, într-un moment dificil pentru ţară, şi-a adus aminte că patria lui nu era România, ci Ungaria. Acest ofiţer a fost trecut în rezervă, fără a i se aduce la cunoştinţă că se aflase de trădarea sa. S-a procedat astfel pentru a proteja sursa care furnizase informaţia. Pe de altă parte, cineva şi-a adus aminte, ori a constatat abia atunci, că, din punctul de vedere al dosarului de personal, mulţi dintre aceştia nu erau ,,cuşer”, provenind din burghezie, ci mai toţi aveau rude în străinătate, parte din ele înregimentate în forme active de luptă împotriva României. Pînă în anul 1964, cei care erau de naţionalitate ruso-ucrainiană, evrei ori români, maghiari ş.a., căsătoriţi cu rusoaice, au părăsit aparatul de Securitate. Mulţi dintre cei căsătoriţi cu rusoaice erau ofiţeri de toată isprava, dar, avînd în vedere că sovieticii îi recrutaseră pe unii dintre ei, s-a luat o măsură generală, urmînd ca, ulterior, să se stabilească aceia care erau agenţi K.G.B. Astfel, au fost audiaţi de o comisie condusă de Vasile Patilineţ, din care făceau parte ofiţeri din ,,Secţia militară” de la C.C. al P.C.R. şi ofiţeri de contraspionaj, punîndu-li-se în vedere să înceteze orice legătură cu K.G.B.

Li s-a precizat că pentru activitatea de pînă în acel moment nu vor fi traşi la răspundere penală, însă, dacă vor continua, legea îşi va spune cuvîntul. Pentru a-i avea sub control, dar şi pentru a-i descoperi pe cei necunoscuţi, convinşi fiind că prin măsurile luate nu se speria K.G.B.-ul, ci doar se îndîrjea, a fost creat în Direcţia de contraspionaj, cu discreţia de rigoare, un compartiment cu misiunea expresă de a-i urmări pe kaghebişti. Măsura de eliminare a pericolului din interior şi ermetizarea Securităţii au dus la un mai mare profesionalism şi la o eficienţă sporită. Măsuri asemănătoare au fost luate şi în Ministerul de Externe, şi în unităţile de Comerţ Exterior. În Comerţul Exterior se grupaseră bande în toată regula de afacerişti veroşi, care puneau interesele lor şi ale etniei de care aparţineau mai presus decît interesul României, cu pagube materiale directe, de ordinul sutelor de milioane de lei, ceea ce, la vremea aceea, însemna foarte mult, iar pe termen lung ducea la frînarea dezvoltării ţării. Au fost multe situaţii în care cetăţeni români de naţionalitate evreiască, cu funcţii înalte şi bine retribuite, s-au implicat în activităţi în folosul străinătăţii, profund dăunătoare României. Am pomenit, la un moment dat, de cazul Donath, care a păgubit economia naţională cu peste 300 de milioane de lei. De fapt, au fost mai multe grupuri asemănătoare.

Sfîrşit

General NEAGU COSMA

COMENTARII DE LA CITITORI