ROMANŢĂ

in Lecturi la lumina ceaiului

Lirică de dragoste

 

 

Acum, cînd suflă vîntul rece

Pe-ntinsul negrului trotuar,

Îndurerat pe zi ce trece,

Te văd din ce în ce mai rar.

 

Stingher prin desfrunzit-alee,

Robit părerilor de rău,

Cînd văd trecînd cîte-o femee,

Mă uit la ea – de dorul tău.

De are părul blond şi mare,

Adus frumos peste urechi,

În faţă chipul tău mi-apare:

O Laură din timpuri vechi.

 

De merge alta-n pas molatec,

Surîzătoare-n lumea rea,

Din colţul meu de singuratec,

Îmi zic: ,,Se mlădie ca ea!“

 

De are gene tremurînde,

Şi-n caldele-i priviri scîntei,

Tulburătoare şi arzînde,

Îmi zic: ,,Aşa sînt ochii ei!“

De-aud o notă cristalină,

,,E glasul ei!“, îmi zic

surprins;

Dar dau cu ochii de-o

străină,

Şi vraja repede s-a stins.

 

Sînt multe-n lumea asta

mare

Ce-ţi seamănă la chip şi grai;

Au cîte-un farmec fiecare,

Dar toate – numai tu le ai!

 

RADU D. ROSETTI

COMENTARII DE LA CITITORI