Romanţele părinţilor noştri

in Lecturi la lumina ceaiului

 

PE SUB FEREASTRĂ

 

Pe sub fereastră-mi curge-un rîu:

Sînt lacrimi de-ale mele.

Copilele, cu şorţu-n brîu,

Îşi spală faţa-n ele.

 

Şi rîd cu rîsul lor nebun

Cînd turmele-şi adapă

Nu înţeleg dacă le spun

Că-s lacrimi, nu e apă.

Vin şi bătrînele din sat

Cu limba lor subţire

Şi ţin în drum de mine sfat:

Că n-am nici o-nrudire.

 

Eu numai doine port în cap

Şi cînturi de iubire.

Nu sînt destoinică să sap,

Să leg nu ştiu trei fire!…

 

Iar cînd mă doare-atîta sfat

Şi-atîtea vorbe rele

Închid oblonul dinspre sat

Şi-mi cînt doinele mele.

MARIA CUNŢAN

COMENTARII DE LA CITITORI