Rugăciunea lui Avram Iancu

in Pentru împrospătarea memoriei

E rînduită prost această stînă

Zadarnic are jgheaburi şi păşuni

Cînd turmele tot înspre rîpi se mînă

Iar din ciobani numai cîţiva sînt buni

E prea în calea lupilor, sărmana

Sînt lotri mulţi, tainu-i tot mai mic

Şi nu mai crede nimeni în nirvana

Din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi măgarii

Păianjenii ruinei curg şuvoi

Pereţii de stejar trosnesc de carii

Căpuşile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie

Şi laptele-i ca pînza grea de cort

Şi orice miel se leapădă de oaie

În măierişte zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stîna asta

Osînda Mioriţei a căzut

S-ar mai putea răscumpăra năpasta

Şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut tîrziu pe munţii vineţi

Pogoară doliul serii şi e ger

În strunga verde vreau să mă închideţi

Să-mi iau cuminecarea, şi să sper

Iar tabăra să-mi treacă dinainte

Înveşmîntată-n zeghe şi făclii

La rătăcirea mea să luaţi aminte

şi oglindiţi-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate

Cu fluiera şi doinele întregi

Şi cine ştie, peste-un secol, poate

Voi răsări în tabla altor legi

CORNELIU VADIM TUDOR

Păreri și opinii