Ruşii (4)

in Alte știri

 

 

Ruşii suportă tot felul de umilinţe, sînt antrenaţi. Şi frecuşul nacealnicilor, şi orice batjocură, şi libertatea, şi micul dejun fără cafea, şi dictatura. Dar nu pot suporta gîndul că asiaticii vor avea o viaţă mai bună. Ba da, vor suporta şi vor bea zgribuliţi uncropul cu zahăr în gară. Nu cunosc lucruri pe care ruşii să nu le poată suporta. Nu întîmplător caucazienii îi desconsideră pe ruşi.

* * *

Nu a obosit şi a supraobosit totul în Rusia? Nu trebuie, oare, să se odihnească acest pămînt vlăguit? Rusia supravieţuieşte din inerţie. O ţară-imitatoare. Ea va prelua, imediat, orice iniţiativă. Esenţa ei e maimuţăreala. Rusia va părăsi scena lumii dacă nu i se va injecta o energie nouă, de sine stătătoare. Poate, Rusia, să provoace o nouă revelaţie? Este, oare, nevoie de ea? Dacă ea ar dispărea mîine, s-ar întrista cineva din afara graniţelor? În linii mari, toţi s-ar bucura. De parcă li s-ar lua o greutate de pe umeri. Asta peste hotare. Dar, în Rusia, mulţi ar plînge cu lacrimi de sînge? Ce să facă Rusia? Există, încurcă lumea. Ce-i drept, Iepuraşul cel Mare American consideră că Rusia poate îmbogăţi viaţa spirituală. Ea se referă la Soloviov, Fiodorov, Berdiaev, Merejkovski. Vreau să-mi îndumnezeiesc corpul ca Merejkovski, se întoarse ea de pe o parte pe cealaltă.

* * *

Dostoievski îi învinuia pe cei din jur că nu cunosc poporul rus. Iar el îl cunoştea. El scria că ruşii sînt predispuşi la dezonoare.

* * *

Ruşii sînt victimele propriilor virtuţi. Nu ştiu un alt popor care să se fi degradat aşa, ca ruşii. Aceştia sînt un cearceaf în care poţi vărsa tot ce-ţi doreşte inima. Un popor ursuz, beţiv, destrăbălat, puturos, indiferent, care are o vagă idee despre ce este bine şi ce este rău. Jocul intelectualilor de-a poporul nefericit şi puterea rea i-a dus pe aceştia la pieire. Nu puterea sovietică a căzut povară pe capul poporului, ci poporul a acceptat să suporte puterea sovietică. Am fost avertizaţi, nu o dată, în legătură cu iminenţa catastrofei, ni s-au adus dovezi. Noi ne făceam că plouă. I-am declarat demenţi pe cei mai deştepţi. O particularitate uimitoare a culturii ruse este memoria slabă. Cunoştinţele nu se acumulează. Ele sînt aruncate ca lăturile. Gîndirea ruşilor e ca urma pe nisip. Bîrfesc, fumează, îşi amintesc de Tiutcev, hohotesc, spun bancuri, critică puterea, discută în contradictoriu, dansează, se sărută, se bat şi pleacă fiecare la mormîntul lui. Următoarea generaţie o ia de la capăt. Iarăşi fumează, îşi amintesc de Tiutcev. Ideea lui Puşkin că ruşii „sînt indiferenţi faţă de datorie, dreptate şi adevăr şi dispreţuiesc, cu cinism, gîndurile şi demnitatea oamenilor, tot ceea ce nu este o necesitate, e actuală“. Reflecţiile noastre sînt sterile, poate mai ales din cauza otrăvii introduse în noi de pronumele „noi“. Omorîm fără încetare, nu ne căim şi chiar uităm. Khatinul, de pildă. Acelaşi Puşkin figura ca poet naţional în broşura ,,Cucerirea Varşoviei“. Astăzi, se formează massa ciudată a oamenilor care locuiesc pe teritoriul Rusiei. O trăsătură îi caracterizează pe toţi aceştia: lipsa dorinţei de a-şi ajuta aproapele. Dar ei nu sînt gata să se ajute nici pe sine. Se spune că ruşii sînt mărinimoşi. Dar georgienii sînt mai ospitalieri decît ruşii. Iar hinduşii mai dezinteresaţi. Pe ruşi îi unesc viciile: lenea, invidia, apatia, demoralizarea. Căcănăreală. Să nu te gîndeşti la nimic. Să te retragi în găoacea ta.

* * *

Vodca e un fel de animal. Care seamănă cu porcul.

(va urma)

VICTOR EROFEEV

COMENTARII DE LA CITITORI