Ruşii (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Serîi se trezi de dimineaţă plin de viaţă. S-a ras în cap, s-a apucat de fitness şi a devenit bodyguard, apărător al monarhiei pravoslavnice.

– Masonii au distrus Imperiul, spuse Serîi. Masonii desfăcuseră mîinile a nedumerire.

– Yes, au spus masonii. Noi am făcut-o.

* * *

– Toţi fotbaliştii celebri sînt budişti, toţi rockerii celebri sînt budişti, dar eu rămîn cu tine, ţara mea natală, începu să cînte Serîi. Prezervativul nu e o gondolă, nu se poate pluti în el pînă la Veneţia.

* * *

Ţarul e un fel de animal. Care seamănă cu porcul. Ţarul e vinovat de toate, dar e de-al nostru.

* * *

Copiii ruşilor poartă pîslari pînă-n vară. Ruşii sînt foarte îngrijoraţi cînd li se îmbolnăvesc copiii. Înnebunesc atunci cînd descoperă pe corpul lor o bubă. Copiii ruşilor, într-adevăr, se îmbolnăvesc frecvent. Ţi se rupe inima cînd vezi copiii grav bolnavi din spitale. Apoi, uiţi de toate. Te obişnuieşti cu toate.

* * *

Sfîrşitul făgăduit al lumii începu în această ţară. Bineînţeles, e mai bine să-l întîmpini declamînd primele poeme ale lui Maiakovski. Însă, chiar şi cele mai epatante versuri din poezia rusă nu mai impresionează. Ele sînt impregnate de patosul protestului disperat al acelei minunate epoci. Astăzi, totul s-a schimbat. Sfîrşitul lumii nu mai înspăimîntă pe nimeni. La o adică, se poate trăi şi fără lume. Incredibilă îndobitocire! Să ne imaginăm că teroriştii, exasperaţi de bombardarea patriei lor mici, aruncă în aer Moscova. Nu cîteva blocuri de locuinţe, ci toată Moscova. Ce bucuroşi vor fi, atunci, politicienii provinciali! Se vor înviora Piterul (Petersburg) şi Uralul. Vor trebui să aleagă o nouă capitală, dezbinările politice şi bătaia de cap vor eclipsa tragedia Moscovei, mai ales că aceasta nu este iubită de nimeni. Se vor bucura doar de nenorocirea ei. Rusia se transformă în „fragmente”. Sau, poate, Rusia nu mai există? Cum să nu existe? Iată harta. Dar asta e doar o hartă. Să fie Rusia o ficţiune? E de domeniul evidenţei faptul că noi sîntem cetăţenii unei ţări iluzorii, care are un conducător iluzoriu, un guvern iluzoriu, un Parlament iluzoriu, o politică externă iluzorie, o economie iluzorie şi o Opoziţie iluzorie. Mai mult decît atît, se pare că această ţară a fost scoasă de sub noi ca o saltea şi nu pentru a fi vîndută (cine are nevoie de vechituri?), ci pentru a fi dusă clandestin la gunoi. Noi trăim într-o realitate total falsă. Nu auzim decît explicaţia că trecem de la un sistem social la altul, şi asta facem deja de 10 ani. O tîmpenie. Ce sistem vrem să abandonăm? Cel socialist? Noi n-am avut socialism. Socialismul există în Suedia, pe cînd, la noi, a fost samavolnicie de stat. Încotro mergem? Spre capitalism? N-avem nici măcar o infrastructură embrionară a economiei de piaţă. Există doar o activitate simulată şi aceeaşi samavolnicie de stat, deghizată pentru a putea supravieţui. Nouă ne este frică, în continuare, de guvernanţi, chiar dacă s-ar părea că tot noi îi alegem. Ei trec în viteză pe lîngă noi, cu mutrele şi girofarurile lor impertinente. Noi ne închinăm, în continuare, în faţa lor, iar ei strîmbă din nas. Rusia s-a mutat în visurile noastre. E răzbunarea pentru rasismul făţiş al burtă-verzimii ruseşti, cinismul guvernanţilor, miserupismul masselor pentru acest veac monstruos pe care îl trăim. Nouă, ruşilor, ni se părea că totul se va termina cu bine, că vom supravieţui cumva. Cu ajutorul hoţiei, al lui Dumnezeu şi al Occidentului. Ne prăbuşeam în hău, dar ni se părea că zburăm. Ne umflam în pene, ne credeam supraputere. Niciodată n-am vrut să recunoaştem gravitatea propriei noastre decăderi. Nu este de mirare că ni s-a răpit patria.

Sfîrşit

VICTOR EROFEEV

COMENTARII DE LA CITITORI