„Russia Today“: Vadim Tudor oferă Justiţiei posibilitatea aflării adevărului în Dosarul răpirii

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Foarte interesant ce susţine portavocea Kremlinului în România. Nici mai mult şi nici mai puţin decît că Vadim Tudor este mijlocul prin care Justiţia ar afla ceea ce s-a întîmplat în cazul răpirii din Irak (printre răpiţi, şi 3 jurnalişti români, o franţuzoaică şi un ofiţer de Informaţii al Pentagonului).

Cele susţinute de „Russia Today“ nasc o serie de întrebări cu privire la ceea ce se întîmplă în aceste zile cu Dosarul răpirii. În acest moment dosarul a fost retrimis spre analiză de la ÎCCJ la Judecătoria Sectorului 5, care ar trebui să decidă asupra redeschiderii sau nu a dosarului:

IATĂ CELE SUSŢINUTE DE CEI DE LA SITE-UL RUSESC:

În urma unei plîngeri formulate de Corneliu Vadim Tudor, Parchetul ÎCCJ a trimis Judecătoriei Sectorului 1 dosarul în care Traian Băsescu este acuzat că şi-ar fi însuşit o parte din banii plătiţi pentru răscumpărarea ziariştilor răpiţi în Irak. Ce afirmă Vadim? Că răpirea românilor, ca şi cea a franţuzoaicei Florence Aubenas şi a fostului ofiţer de Informaţii de la Pentagon, Roy Hallums, n-ar fi fost una reală, ci aranjată de colonelul Steel (mîna dreaptă a generalului locotenent David Petraeus ) şi de Serviciile de Informaţii româneşti, coordonate de preşedintele Traian Băsescu. Scopul acestei înscenări fiind PENETRAREA REŢELELOR DE RĂPITORI VERITABILI, APARŢINÎND INSURGENŢILOR IRAKIENI. Numai că, afirmă Tribunul, n-a fost omisă nici îmbogăţirea frauduloasă, o parte din aşa-zisa răscumpărare, plătită de Statul Român, ar fi ajuns în buzunarele lui Băsescu şi Petraeus. Pînă în prezent, ancheta penală s-a împiedicat de imunitatea totală de care s-a bucurat fostul preşedinte Traian Băsescu. Pe 28 martie 2005, jurnaliştii români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci (angajaţi la postul Prima TV) şi Ovidiu Ohanesian (de la ziarul „România liberă“), împreună cu ghidul lor irakian Mohammed Munaf (despre care ulterior s-a aflat că avea şi cetăţenie americană) au fost răpiţi la Bagdad de către persoane necunoscute. După ce au fost ţinuţi 3 zile într-o locaţie din Bagdad, ei ar fi fost transferaţi la 1 aprilie 2005, în beciul unei ferme, aflată la 15 km sud de capitala irakiană, fiind eliberaţi după 55 de zile. În tot acest timp, pe canale misterioase, în România au ajuns în timp real şi au fost difuzate pe toate canalele TV mai multe casete cu ostaticii, filmate de răpitori. În care jurnaliştii transmiteau, în limba română, mesajele răpitorilor, din care reieşea ameniţarea că-i execută. Operaţiunea de „eliberare“ a fost condusă de preşedintele Traian Băsescu prin intermediul unei celule de criză din cadrul CSAT, stenogramele legate de răpirea din Irak fiind secretizate pentru următorii 50 de ani. Punînd cap la cap informaţiile din teren, primele scurgeri au apărut în august 2007, cînd cotidianul „The Washington Post“, preluînd rapoarte ale biroului de contabilitate a Pentagonului, atrăgea atenţia că generalul locotenent David Petraeus a pierdut evidenţa a 30% din armele furnizate noii armate irakiene, fiind vorba în special de 100.000 de arme de asalt AK-47, ajunse în posesia comandourilor paramilitare şiite. În perioada 2004-2008, cu mici întreruperi, generalul locotenent David Petraeus a condus Forţa multinaţională care a asigurat tranziţia Irakului. În 2008-2010 a fost comandant al USCENTCOM, în 2010-2011 a comandat forţele SUA şi ale aliaţilor în cadrul misiunii ISAF din Afganistan şi din 2011 pînă în 2012 a fost director al CIA, de unde a fost forţat să demisioneze. Plecînd de la dezvăluirile soldatului Bradley Manning, făcute sub forma unor rapoarte militare americane postate pe site-ul WikiLeaks, jurnaliştii de la „The Guardian“ şi BBC (secţia arabă ) au realizat un reportaj incendiar. În care au adus dovezi că, pe timpul ocupaţiei americane, generalul David Petraeus a folosit veterani specializaţi în războiul „murdar“, aparţinînd forţelor pentru operaţiuni speciale ale SUA. Aceştia au constituit şi dirijat unităţi paramilitare irakiene formate exclusiv din şiiţi, realizînd nenumărate centre secrete de detenţie pe teritoriul Irakului. Aceste comandouri, create de americani, au fost numite „brigăzile Lupilor“ şi executau raiduri, soldate cu asasinate şi răpiri. Fiecare centru de detenţie secret avea un centru de interogare, încadrat cu un ofiţer de informaţii şi 8 interogatori. Aceştia apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deţinut să vorbească, precum electrocutarea, atîrnatul cu capul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile. „The Guardian“ scrie că procedurile de tortură ale „brigăzilor Lupilor“ au intrat în conştiinţa opiniei publice din Irak, întrucît erau filmate şi prezentate în show-uri de televiziune, în cadrul programului numit „Terorismul în mîinile Justiţiei“. Totul din ordinul şi sub supravegherea generalului locotenent David Petraeus. Jurnaliştii britanici au remarcat că odată cu numirea generalului David Petraeus în funcţia de comandant al Forţei din Irak, secretarul de Stat al Apărării, Donald Rumsfeld, l-a desemnat pe colonelul în rezervă James Jim Steel, de 58 de ani (un veteran al forţelor speciale americane), cu misiunea de a organiza acţiunile „neconvenţionale“ de culegere de informaţii de la insurgenţii sunniţi, de către securitatea irakiană. Practic, acesta a fost cel care a creat reţeaua de centre de detenţie secrete. Steel era secondat de colonelul (r) James H. Coffman, un alt veteran al forţelor speciale. Ei nesubordonîndu-se nimănui, în afară de generalul David Petraeus. Coffman îi raporta totul lui Petraeus şi s-a descris, într-un interviu acordat ziarului militar american „Stele şi Dungi“, drept „ochii şi urechile“ lui Petraeus din Irak. La rîndul lor, detaliile de planificare a unor operaţii neconvenţionale se bazau pe informaţii clasificate, care ajungeau la colonelul James Steel, pe o linie secretizată a forţelor speciale SUA (USSOCOM ) care acţionau în Irak. James Jim Steel şi-a început cariera de ofiţer pentru operaţiuni speciale în războiul din Vietnam, unde a participat, alături de Richard Armitage (adjunct al secretarului de Stat al Apărării în perioada 2001-2005), la programul clandestin Phoenix. Acesta se referea la tortură şi asasinate în închisorile secrete ale CIA, denumite PRU (centre de interogare). Reţeaua PRU era subordonată direct şefului biroului CIA de la Saigon, fiecare centru de interogare fiind condus de unul din cei 704 ofiţeri superiori ai CIA, detaşaţi în Vietnam. Peste 50.000 de vietnamezi, în mare parte femei, bătrîni şi copii, au murit în aceste închisori secrete. În perioada 1984-1986, colonelul Steele a fost comandantul corpului de instructori americani, detaşat în El Salvador pentru instruirea unităţilor de contraspionaj ale armatei naţionale. Aici Steele a adaptat şi aplicat aceeaşi doctrină contra insurgenţei din Vietnam, escadroanele morţii, constituite de el şi acţionînd sub comanda sa, comiţînd acte de terorism. Steele ar fi fost responsabil de dispariţia sau asasinarea a zeci de mii de civili salvadorieni, printre care şi a cardinalului Oscar Romero. David Petraeus, pe atunci maior, a efectuat o vizită de documentare în El Salvador, în 1986, devenind un adept şi un susţinător al metodelor de contraspionaj ale lui Steele. Conform versiunii oficiale, răpirea ar fi fost pusă la cale de Omar Hayssam, de unul singur, el fiind şi condamnat pentru această faptă la 23 de ani de închisoare. Ori versiunea lui Vadim răstoarnă datele problemei, Omar Hayssam fiind, de fapt, unealta Serviciilor de Informaţii româneşti şi, prin urmare, cel pe seama căruia s-a pus întreaga înscenare. Hayssam e clar că ştia ceva, dar şi-a ţinut pliscul, motiv pentru care a fost iniţial eliberat din închisoare şi scos din ţară. De ce a tăcut Omar Hayssam, cu ce-l aveau la mînă Serviciile de Informaţii româneşti, atunci cînd au înscenat răpirea? Din cartea fostului adjunct al procurorului-şef al DIICOT, Ciprian Nastasiu, reiese faptul că în Dosarul 628/D/P/2005, denumit Armamentul, Omar Hayssam ar fi fost cel care a aranjat 20 sau 30 de contracte cu arme româneşti de la ROMTEHNICA. El procurînd certificatele fictive de utilizator final, de la ministrul Apărării din Yemen, Abdul Malik al Seyani. Operaţiunile erau coordonate de israelianul Shimon Naor (alias Simion Herscovici ), posesor de paşaport românesc seria D. nr. 0398132, la data de 28.02.1994, pe numele de Herscovici Sorin, născut la data de 22.10.1949 în Galaţi. Naor era un veteran al operaţiunii Iran-Contras, derulată de consilierul pentru Securitate Naţională al preşedintelui american, Ronald Reagan. În 1993, Naor a revenit în România, unde a intermediat vînzarea de arme româneşti. În anturajul lui Nahor (Herşcovici) s-a aflat generalul Florentin Popa, şef al Direcţiei de înzestrare a MApN. Potrivit art. 8 şi art. 25 din Regimul de zbor în spaţiul aerian al României (CM 793/04.07.1974 ), numai MApN autorizează zboruri ale aeronavelor străine care transportă arme, aceasta necesitînd o aprobare din partea preşedintelui României, dată cu 10 zile înainte de data executării zborului. Preşedintele României era în acea perioadă Emil Constantinescu, avîndu-l drept consilier pe probleme de Securitate Naţională pe Dorin Marian. Emil Constantinescu nu poate spune că nu-l cunoştea pe Omar Hayssam, întrucît s-a pozat alături de el. Ca o coincidenţă, Omar Hayssam şi Dorin Marian, însoţiţi de Dinu Patriciu, apar într-o fotografie din acele vremuri, într-un bazar din Sudan. Ca intermediar al armelor româneşti, Naor închiria avioanele cu care transporta armele în zone supuse embargoului internaţional, de la unul şi acelaşi transportator aerian (firmele-paravan ale lui Viktor Bout). Un exemplu în acest sens, complet documentat: Traian Băsescu nu avea cum să nu ştie la ce operaţiuni „speciale“ lua parte Omar Hayssam, întrucît în acea perioadă era ministru al Transporturilor.

COMENTARII DE LA CITITORI