S.C. ARAOŢCHI S.R.L.

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Instalat în capul mesei de abanos din salonul de la parterul vilei, marţial, cu privire dominatoare şi voce afectată, îmbrăcat într-o cămaşă de mătase galbenă, care nu dădea chiar rău lîngă tenul măsliniu, după ce clincăi de cîteva ori cu linguriţa de argint 925 în ceaşca de porţelan Sčvres, solicitînd linişte, Coriolan Pomponiu deschise discuţia:

– Domnilor, vă rog atenţie maximă! V-am convocat aici pentru a lua împreună o decizie care… Şi, credeţi-mă, nu exagerez cu nimic… Deci, ne poate schimba pe termen lung destinul.

– Destinul şi bugetul! – completă Folosea, aşezat de-a dreapta lui Pomponiu.

– Bugetul?… E cam evaziv spus – interveni, nedumerit, Golescu. Bugetul cui?

– Păi, da! – sări şi Păun. Că evaziv vine de la evaziune! Bugetul, adică buzunarul nostru, nu?!

– Portofele, portofele, să te umpli de lovele! – fredonă cîteva măsuri Tudorache, bătîndu-şi ritmic coapsele cu palmele, acompaniat, la un acordeon imaginar, de Marinache.

– Să stabilim clar totul, de la bun început! Nu să ne trezim, la urmă, c-o fi, c-o plezni, chichiri-michiri-bou’ bălţii! – îşi duse Golescu ideea la capăt.

– Linişte, domnilor! Zău aşa! – protestă Zigu.

– Puţin respect!, îl susţinu Baltazar. După şedinţă, n-avem decît să trăncănim, să cîntăm, să…

Cei prezenţi ştiau, în linii mari, despre ce-i vorba, problema fiind răsucită pe toate feţele. Acum trebuia doar să li se aducă la cunoştinţă decizia finală, ceea ce Pomponiu nu întîrzie să facă:

– Aşadar, ne vom constitui într-o firmă. Într-o societate comercială. Aparent, va funcţiona ca o firmă oarecare, fiindcă nu e bine să atragem prea mult atenţia. Că lumea e rea, invidioasă…

– Corect, trebuie să mergem pe burtă! – consimţi zgomotos Pantelie.

Deşi aprobat pe fond de fostul încărcător-descărcător al unui depozit de lemne, între timp devenit patron de covrigărie în Piaţa Chibrit, lui Pomponiu îl displăcu forma; carevasăzică, după ,,chichiri-michiri” şi ,,portofele-portofele”, acum ,,mergem pe burtă”? Cu alde ăştia pornea el la drum?… Clincăi şi mai insistent cu lingurinţa de argint 925 în ceaşca de porţelan Sčvres:

– Domnilor, am respectuoasa rugăminte să nu mă mai întrerupeţi, fiindcă ne apucă miezul nopţii aici, fără să fi rezolvat ceva! Cum ziceam, aparent, va fi o banală societate comercială, dar, în realitate, vom edifica un consorţiu la cel mai înalt nivel, cu un evantai de activităţi extrem de vast. Mda… Iar acum să trecem la treabă, drept care îi dau cuvîntul domnului Folosea, eminenţa noastră cenuşie în materie de afaceri.

Gîdilat în amorul propriu, Folosea făcu niţel pe modestul – Ei, nici chiar aşa! -, după care, fără alte formalităţi, purcese la constituirea societăţii:

– În litera şi spiritul legii, am întocmit lista celor 21 de membri-fondatori, căreia îi voi da citire. Pentru operativitate, anunţ şi funcţiile pe care urmează a le îndeplini fiecare. Aşadar, preşe…

Moment în care Vandana, apărută ca o fantomă, îi aşeză lui Folosea o mînă pe umăr şi o coală A4 în dreptul feţei, ca nu cumva să mai scoată vreo vorbă. Sau, dacă mai apucă s-o facă, să nu se înţeleagă ce şi cum… Apoi, ascunzîndu-şi, şi ea, faţa după aceeaşi coală A4, îi şopti la ureche:

– Dragă, era să uit! Taie-l pe Labanovici de pe listă şi trece-l pe Pantelie în locul lui!

– Cum aşa? De ce? – căscă ochii mari Folosea.

– Fiindcă Labanovici, cît se dă el de filozof, de dracu’ să-l ia, e un idiot! Pe cînd Pantelie, cu cele numai 4 clase ale lui, e şmecher de şmecher. Atît, deocamdată. Îţi spun mai multe pe urmă.

Pe Folosea îl scoase din sărite intervenţia Vandanei. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns că era un munte de lăcomie, poftim!, devenise şi un munte de tupeu… Dar, neavînd loc de-ntors din pricina lui Pomponiu, se stăpîni. Totuşi, dori să ştie mai multe acum, nu pe urmă.

– Ce mai vrei să afli? – se enervă şi Vandana, cu riscul să o audă careva din apropiere. Că Labanovici n-are un sfanţ, pe cînd Pantelie mi-a promis că iese la zar cu un morman de parale?!

La argumente de ordin financiar, Folosea era victimă sigură, aşa că operă prompt modificarea, fără să mai crîcnească. După care, odată revenită madama la locul ei, continuă:

– Începusem să vă anunţ că preşedintele societăţii va fi domnul Pomponiu. Iar eu, cu voia dumneavoastră, he-he, director executiv. Mai departe: doamna Vandana va fi director economic, iar domnii Pădureanu şi Dunărinţu vor ţine legătura cu ministerele care ne interesează în mod deosebit – păduri, ape, energie, agricultură, chestii-socoteli. Aşaa… Doamna Cotîrlan va fi şefa biroului juridic, domnul Ainştain şeful biroului de presă, iar domnii Băloiu şi Limbăşan vor fi postacii noştri. Că e obligatoriu să avem şi aşa ceva. Tova… Scuzaţi, domnii Baltazar şi Zigu vor ţine legătura cu băncile, domnul Ostapov va fi cenzor, domnul Cîşu va răspunde de relaţiile internaţionale, că, vorba aia, a circulat prin toată lumea, iar domnişoara Antoaneta va răspunde de relaţiile interne. Daaa… Domnii Păun şi Golescu se vor ocupa de problema transporturilor, înţelegînd aici, bineînţeles, şi drumurile, domnii Stănoagă şi Trancă vor răspunde de protecţia informativă, iar domnii Marinache şi Tudorache, de cea fizică. Fiindcă, he-he, nu se ştie niciodată… Deci, vor fi bodyguarzii noştri. Aşaa… Am uitat pe cineva?

Vizibil angoasat de inexplicabila omisiune, Labanovici ridică o mînuţă scheletică:

– Cred că pe mine…

Deşi, cumva, ŕ contre coeur, căci nu dădea nici 2 lei pe papagalul cu papion, Pomponiu confirmă:

– Exact, a fost omis domnul Labanovici.

Vandana sări ca arsă la colegul de apartament, de data asta fără nici o coală A4 în dreptul gurii:

– Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala!

Pomponiu se făcu la faţă mai galben decît cămaşa, dar tăcu mîlc; naiba ştie ce era-n stare să mai dea din ea nebuna, dacă o supăra… Tuşind stînjenit, Folosea încheie citirea listei şi a însărcinărilor:

– Domnul Pantelie va fi… Mă rog, va fi al 21-lea. Supun la vot: cine-i pentru? Bravo, unanimitate! Ba nu, domnul Labanovici e împotrivă. Aaa, dar dînsul nu se pune, că nu mai e… Deci, s-a aprobat în unanimitate, felicitări, să fie într-un ceas bun, poftiţi la şpriţ!

Preşedintele, însă, opri alaiul care o pornise deja spre bufet:

– O clipă, o clipă vă rog! Domnul Folosea a uitat să vă anunţe că va trebui să subscriem la capitalul societăţii cu cîte 10.000 de dolari fiecare. Aşadar, pînă mîine la ora 12 să vă prezentaţi la directoarea economică, doamna Vandana Pomponiu, cu această sumă, i-aş zice eu, modică.

Singurul care avu ceva de comentat fu cenzorul Ostapov:

– Şi dacă nu dispunem de 10.000 de dolari, ce facem?

Înfuriată la culme, Vandana dădu cu Ostapov de toţi pereţii:

– Măi, băiatule… Imediat după revoluţie, timp de 6 luni, Vama a fost mai liberă decît libertatea presei! Cine a vrut şi cine n-a vrut a scos din ţară, sau a adus în ţară, tot ce i-a trecut prin cap! Tablouri, icoane, aur, argintărie, mobilă de lux, valută, maşini, vagoane de pantofi din Italia, de haine de piele din Turcia şi de caracatiţe, din Grecia!… Alte 6 luni n-au funcţionat nici Poliţia, nici Fiscul, nici Sanepidul, nimic, fiindcă nimeni nu ştia dincotro bate vîntul şi tuturor le era frică şi de umbra lor! Ei bine, dacă după 1 an şi mai bine de o asemenea pleaşcă n-ai strîns şi tu măcar 10.000 de dolari, înseamnă că eşti cretinul cretinilor! Folosea, taie-l de pe listă şi pune-l pe Labanovici!

Făcut de ruşine în public, Ostapov, săracul, abia izbuti să mai îngaime:

– N-am zis că n-am. Am întrebat şi eu, atîta tot.

– În cazul acesta, mai vii de-acasă – se îmbună niţeluş Vandana. Mîine, la ora 9 dimineaţa, să te prezinţi la mine cu banii în dinţi!

Ca proaspăt şef cu presa, Ainştain ţinu morţiş să verifice problema care nu-i dădea pace:

– Domnilor, poate n-am fost eu atent… N-am reţinut cum se va numi societatea noastră!

Înlemniră toţi, care cu paharu-n mînă, care cu dumicatu-n gură! Pomponiu şi Folosea făcură feţe-feţe: le luase Dumnezeu minţile, dacă scăpaseră din vedere tocmai denumirea societăţii!… Noroc cu Vandana:

– Hi-hi!, ieşi ea din impas cu machiavelică abilitate. Surpriza aceasta o păstrasem pentru final, cînd vom ciocni cupele cu şampanie. Dar, mă rog, dacă sînteţi nerăbdători, n-am nimic împotrivă… Ei, bine, societatea noastră se va numi Araoţchi!

Altă stupoare generală, doar Băloiu şi Limbăşan exprimîndu-şi, ,,stereo”, nedumerirea:

– Araoţchi?! Ce-i aia Araoţchi? Cine-i Araoţchi?!…

Vandana demonstră, încă o dată, că pentru ea nu există impas, există doar prezenţă de spirit:

– Domnul Araoţchi e… E un vechi partener de-al meu, cu care vom colabora strîns de azi înainte. E un tip de… Mă rog, de dincolo – explică ea, neexplicînd nimic, de fapt, doar ducînd un braţ către o direcţie nu tocmai desluşită… Şi adăugînd, întru deplină convingere a asociaţilor:

– E atotputernic. E dat dracului! Vă spun eu mai multe altădată.

Uralele tuturor izbucniră spontan: Vivat! Vivat! Vivat S.C. ARAOŢCHI S.A.!!

Doar Pomponiu flutură braţele a protest, făcîndu-le semn celorlalţi să-şi domolească entuziasmul:

– Domnilor, atenţie, sînteţi într-o gravă eroare: S.R.L., nu S.A.! Deci, cu răspundere limitată! Limitată… spre zero răspundere. Reţineţi, vă rog, acest aspect, i-aş zice, fun-da-men-tal.

Folosea aprobă în tăcere, zîmbind cu subînţeles. La două capete fu şi urarea lui de final:

– Succes lucrărilor, dar mai ales lucrăturilor!… Fiindcă vom avea lucrături, nu glumă!

– Fără număr, fără număr! – îşi frecară palmele Tudorache şi Marinache.

Anoaneta, tăcută pînă atunci, se prinse imediat în horă:

– Lucrături?! Lăsaţi pe mine! Ca la pulovere îi lucrez – două pe faţă, două pe dos, ţine una. Cum tricotează fata, mai rar, bibicilor! Bob de orez, meserie, te halesc!

Deşi aghesmuit binişor, că terminase o sticlă de whisky cît timp durase toată tărăşenia, iar acum pornise dîrz şi hotărît pe-a doua, lui Cîşu îi plăcu la nebunie intervenţia blondei:

– Păsărică, dacă mă uit niţel mai atent, îmi dau seama că eşti un element de mare perspectivă… Eşti tare, soro! Pe onoarea mea, ăhă-ăhă, te iau să te cresc!

Măgulită, şi pisicindu-se în draci, că la chestia asta se pricepea chiar mai bine decît la pulovere, Antoaneta repetă, fără să ezite, ceea ce rostise, în atîtea alte rînduri, la autostop: Ia-mă, nene!

SORIN SATMARI

(Din volumul în curs de apariţie

,,S.C. ARAOŢCHI S.R.L.”)

COMENTARII DE LA CITITORI