S.R.I. – Un coşmar! (2)

in Polemici, controverse

Unde mai punem şi faptul că A.N.E.V.A.R. nu are nici o treabă cu Ordinul nr. 777/26 mai 2003, emis de către Ministerul  Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, care priveşte atestarea tehnico-profesională a specialiştilor cu activitate în construcţii. Aşadar, instituţia este varză sub toate aspectele, dar nu-i bai, căci cei de acolo se apără precum a făcut acel criminal odios, care şi-a ucis cu sînge rece părinţii, iar la Tribunal s-a apărat la modul: ,,Onorată Instanţă, vă rog să aveţi milă de un biet orfan!”. Da, aşa este, pentru a se spăla de păcate, cei din A.N.E.V.A.R. au menţionat şi ei ceea ce au spus specialiştii mondiali în ,,Biblia” lor.

Astfel, în lucrarea ,,Evaluarea proprietăţii imobi­liare”, editată pe banii statului de A.N.E.V.A.R., la pagina 16 se spune că (atenţie!) ,,Valoarea nu este un fapt cert, ea este o opinie”, iar la pagina 3 se subliniază că ,,metodologia şi tehnicile conţinute în prezenta lucrare au rol de recomandări”. Ca o bomboană pe colivă, la pagina 2 se scrie negru pe alb că ,,deşi autorii lucrării au depus toate diligenţele pentru a se asigura de corectitudinea metodologică şi informaţională a conţinutului acestei lucrări, A.N.E.V.A.R. nu oferă nici o garanţie privind acest aspect sau faptul că în text nu există erori de redactare, de raţionament sau de culegere de date, astfel că A.N.E.V.A.R. îşi declină orice resposabilitate pentru orice pierderi sau daune ipotetice survenite ca urmare a aplicării metodologiei din prezenta lucrare”. Este ca şi cum Ministerul Educaţiei ar edita un manual de aritmetică, în care este scris faptul că 1+1 fac 3, dar pe prima pagină ar scrie că ,,nu-şi asumă nici o responsabilitate în cazul în care elevii ar lua drept bun calculul respectiv”.

Generalul Coldea mi-a spus că nu avea ştiinţă de aceste aspecte şi asta pentru că S.R.I. nu mai este demult ceea ce ar trebui să fie. În loc să strîngă fel de fel de informaţii, să le selecteze, iar pe cele ce fac atingere la siguranţa statului să le predea instituţiilor competente în a acţiona ferm şi urgent împotriva vinovaţilor, S.R.I. nu face decît protocoale şi avansări în lanţ la gradul de general, astfel încît, în curînd, pînă şi şoferii şi paznicii instituţiei vor fi toţi generali. Cîndva, siguranţa statului român era în topurile mondiale, dar acum doar ochelarii au mai rămas agenţilor S.R.I. Cum care ochelari? Ăia care îi protejează de fumul grătarelor şi proţapurilor, de unde şi denumirea de ochelari fumurii. Gurile rele spun  că în sediul S.R.I. sînt cîteva birouri în care lucrează reprezentaţii F.B.I., Interpol, Inteligent Service ş.a., toţi avînd rolul de intermediari ai marilor puteri sau putori, luaţi-o cum vreţi, oricum e bine.

Ordinele externe vin val după val şi toate au caracter imperativ, aşa că nu trebuie să ne miram de ce, spre exemplu, şeful D.N.A. ordona subalternilor să facă tot ce pot pentru ca un ministru să fie săltat de pe stradă, conform poruncii primite. Aşa s-a întîmplat şi după lovitura de stat din 1989, cînd străinătatea ne-a sufocat cu fel de fel de ordine seci, cosmetizate şi voalate sub titlul de „recomandare”.

Iată de ce, deşi o stemă, o emblemă sau un sigiliu au o încărcătură energetică pozitivă, noi am fost obligaţi să desfiinţăm stema României, pentru a nu fi înlocuită decupîndu-se steagul în zona în care ea era aplicată. Aduceţi-vă aminte că pe stema ţării erau imprimate păduri, munţi, ape, spice de grîu, sonde ş.a., bogăţii de tot felul care cu anii au fost distruse, furate sau au fost lăsate de izbelişte. Chiar şi denumirile instituţiilor s-au schimbat forţat. Un exemplu elocvent este cel al Ministerului Forţelor Armate, ordinul de schimbare a denumirii sunînd cam aşa: ,,Bă, voi mai aveţi doar 10 tancuri de paradă, un submarin la muzeu şi cîteva MIG-uri, care mai mult se prăbuşesc decît zboară, aşa că denumirea potrivită ar fi… Ministerul Apărării Naţionale”, adică mai mult cu vorba, decît cu fapta, căci nimeni nu a mai apărat nimic. Păi, a făcut ceva S.R.I. în privinţa acestor aspecte? S-a interceptat vreun telefon cînd băncile României au fost devalizate în cascadă? Ce informaţii a strîns S.R.I. cînd s-a vîndut flota României la fier vechi sau cînd toate fabricile s-au ,,privatizat” pe un dolar? Ce reacţie a avut S.R.I. cînd pădurile ţării au fost tăiate în cel mai bezmetic mod?

Sînt mii de întrebări de genul ăsta, ale căror răspunsuri nu ne mai ajută cu nimic acum, poate doar la un amplu rechizitoriu împotriva tuturor celor ce merită a fi spînzuraţi în piaţa publică. Ciudat este faptul că toată clasa politică din România are un singur ţel, să preia puterea. Dar despre ce putere vorbiţi voi, prăpădiţilor, cei care nu sînteţi decît nişte cîrpe de şters podelele aşa ziselor mari puteri?

Cert este faptul că aceşti incompetenţi, diletanţi, corupţi, trădători, analfabeţi au dus ţara în postura unei căprioare înconjurată de lupi hămesiţi. Deşi România nu are la activ două războaie mondiale si sute de lagăre de exterminare precum Germania, iată că acum stăm drepţi în faţa ăstora. România nu a lansat bombe atomice şi nu a pornit războaie împotriva Vietnamului, Iugoslaviei, Irakului, Siriei ş.a., aşa cum a făcut SUA, care acum ne ridică nivelul de trai, obligîndu-ne să cumpărăm fel de fel de arme în lupta pentru pace. Tot aşa noi, românii, nu am colonizat jumătate de planetă sau nu am împărţit Europa de Est pe şerveţele, precum a făcut Anglia. România nu a tăvălit Europa cum a făcut-o Franţa în vremea lui Napoleon şi nu a îndoliat milenii la rînd întreaga planetă, aşa cum au făcut-o marile imperii, democraţii, civilizaţii sau dictaturile. Oare de ce elevii din România trebuie să înveţe la şcoală despre războiul atomic, războiul rece, războiul de 100 ani, războiul fotbalului? Bă, dar de războiul florilor, al dragostei, al prieteniei sau al simfoniilor cînd vom învăţa? De ce trebuie să ne supunem unor criminali (sic!), care se întrec în bombe, tunuri şi tot felul de blindate şi susţin că fac asta în direcţia păcii mondiale? Oare cînd se vor construi bombe contra cancerului, diabetului sau a drogurilor şi de ce se tot susţine că preşedintele Americii ar fi, vezi Doamne, omul nr. 1 al planetei, în timp ce tot ei, americanii, au editat cărţi ce au ca subiect bolile şi nebuniile preşedinţilor americani?

De fapt, nici noi, românii, nu ne putem lăuda cu ultimii şefi de stat. Ion Iliescu ne-a ameţit cu meandrele concretului, Constantinescu a declarat cu seninătate că l-au învins serviciile, Băsescu a încercat să facă din rahat, bici, dar a realizat doar primul obiectiv şi ăla scremut, iar Klaus se pare că nici acum nu a aflat că este şef de stat. Oricum, nici unul nu s-a gîndit la oportunitatea unei demisii de bun-simţ şi asta din simplul fapt că aşa ceva nu mai există. Recent am aflat că ministrul transporturilor din Japonia şi-a dat demisia întrucît în anul 2018 trenurile din ţara sa au avut în total întîrzieri de…. 3 (trei) minute, iar o doamnă ministru din Suedia s-a retras din funcţie pe motiv că într-o deplasare oficială a cumpărat din banii statului o ciocolată şi un suc. Desi am fi putut să-i copiem în organizare şi funcţionare pe cei înţelepţi, am preferat să devenim slugile criminalilor planetei şi, uite aşa, am ajuns la vorba lui Vadim Tudor: ,,Pierdută e ţara unde e frig în şcoli şi cald în cazinouri!”.

Am fost forţaţi să renunţăm la comunism în favoarea unei democraţii despre care Alcibiade, un general de pe vremea imperiului roman, spunea că ,,este un rău unanim recunoscut”. Hai să vedem de ce erau capabili inventatorii acestui sistem social-politic demn de topit în flăcările iadului. Drept exemplu, am ales două fragmente din cartea ,,Vieţile celor 12 Cezari”, scrisă de Suetonius, o lectură capitală a tuturor vîrstelor. Voi începe cu Tiberius, care a adoptat cognomenul de Nero, ceea ce în limba sabină înseamnă ,,curajos, energic”, dar a fost aşa de energic încît ,,unor copii încă sugari, dar ceva mai viguroşi, le propunea să-i sugă membrul, în loc de sînul mamei.” Se spune chiar că ,,în timpul unui ritual de sacrificare, fascinat de frumuseţea servitorului care-i oferea caseta cu tămîie, n-a putut să se abţină şi l-a dus deoparte, unde l-a pipăit, deşi ceremonia religioasă nu se încheiase; l-a pîngărit apoi şi pe fratele acestuia, un cîntăreţ la flaut; mai tîrziu, deoarece aceştia îşi reproşau reciproc dezonoarea, le-a frînt picioarele”. De reţinut este că, pe vremea acestui democrat, civilizat şi imperator, a fost răstignit Iisus Christos.

(va urma)

Valentin Turigioiu

Păreri și opinii