Să-i iubim, cîtă vreme îi avem printre noi

in Alte știri

Motto: „Pentru omul măcinat de o grea suferinţă, moartea reprezintă paharul cu miere al însănătoşirii pentru lumea cea veşnică“.

 

Scriu aceste rînduri din solidaritate faţă de toţi cei care se află la capătul puterilor, umiliţi de o societate indiferentă la problemele lor. Şi nu este vorba doar de hrana zilnică, de îmbrăcăminte, sau de achitarea reţetelor la medicamente, ci de o nepăsare cruntă, manifestată prin lipsa minimului respect, de către cei de la Putere, faţă de vîrstnicii acestei ţări. Astăzi, nu mai interesează pe nimeni dacă bătrînii noştri mai au, ori nu vlagă, pentru a putea trece pragul zilei de mîine. Istoviţi de oboseala anilor, ei încă aşteaptă clipa în care cineva le va strecura în suflet o rază de lumină. Şi, uite aşa, în mîngîierea propriilor gînduri, se pierd, unul cîte unul, pe acele cărări fără întoarcere. Tot mai mult ura multora dintre noi se îndreaptă înspre ei, persecutîndu-i şi condamnîndu-i la singurătate, pentru simplul motiv că sînt bătrîni şi neputincioşi, uitînd că aceşti bunici, ori părinţi ai noştri au fost, şi ei, medici, aviatori, dascăli ş.a.m.d. Fiecare îşi are istoria sa, care, de fapt, reprezintă o fărîmă din Istoria Neamului Românesc. Prin urmare, să-i iubim, cîtă vreme îi avem printre noi.

Ion Machidon,

Cenaclul „Amurg sentimental“

COMENTARII DE LA CITITORI