„Să le spui tuturor că nu am făcut nici un compromis“

in Lecturi la lumina ceaiului

Cu atît m-am ales dintr-o viaţă de privaţiuni de tot felul şi, mai ales, de foame şi frig. Am ajuns la o vîrstă înaintată, cu o suferinţă năpraznică: ce poate fi mai îngrozitor decît senzaţia de sufocare, însoţită de o tuse seacă, nespus de chinuitoare? Îi spun nevesti-mii: „Deschide fereastra, că nu am aer“. Medicamentele nu au cum să repare ceea ce a stricat accidentul stupid pe care l-am avut în zarca Aiudului. Mărturia mea nu ajută pe nimeni, dar e bine să ne cunoaştem trecutul, ca să nu mai repetăm erorile (G. Santayana?).

Era în aprilie 1957, cînd, aflîndu-mă în greva foamei, mi s-a refuzat cererea de alimentare forţată. TREBUIA să spun că ies din grevă. Ar fi fost singurul compromis, dintr-o viaţă chinuită. Dacă eşti jmecher (sic!) – ce cuvînt infam! – te descurci mai uşor. Dar, în cartea „Figuri de legendă“, se precizează despre mine că am coloana vertebrală dreaptă, neexistînd nici o şansă ca ea să poată fi îndoită.

Se declanşase o grevă în massă: sute de deţinuţi politici care vroiau să elibereze ţara de Ciuma roşie. Sanitarul – întîmplător, un ungur – mi-a introdus furtunul nu pe tubul digestiv, ci pe trahee, şi mi-a scăpat 100 ml lapte amestecat cu praf de ou, care s-a făcut scrob, cum zicem noi, în sudul Moldovei. Astfel, mi-a scos din funcţiune 45% din capacitatea respiratorie (măsurători efectuate la Spitalul Fundeni).

Senzaţia asta, de respiraţie grea, am mai avut-o prin 2005. Era ca şi cum în piept mi se înfigea o gheară. Acum, aceeaşi senzaţie a revenit. Cine vrea să citească şi să înţeleagă aceste mărturii nu are decît de cîştigat: e bine să nu treci aşa, ca un bou, prin viaţă! Dar nu-i obligatoriu.

Problema se pune astfel: cum ar fi rămas cu principiile, de la care să nu dezertezi, oricît de greu ţi-ar fi? Nu, nu aş fi abandonat nici în faţa plutonului de execuţie, dar lipsa de aer nu o pot suporta.

Darwin zice să ne adaptăm la mediul acesta ostil, dacă vrem să supravieţuim. Nu-s neglijabile învăţăturile lui. Aţii spun: „Decît să trăieşti în genunchi, mai bine să mori în picioare“. Frumoase pilde. Avem modele ilustre din istorie, în frunte cu Constantin Brâncoveanu, cel mai puternic dintre noi. În faţa plutonului, şi eu aş rezista, dar moartea prin decapitare mă înspăimîntă.

ION BAURCEANU

COMENTARII DE LA CITITORI