Să luăm a(l)titudine!

in Alte știri

Un cetăţean disperat, urcat pe un bloc, ameninţă că se aruncă în gol. Negociatorul Poliţiei, înconjurat de pompieri, SMURD, ziarişti, fotoreporteri, cameramani, încearcă să-l aducă la sentimente mai bune.

 

Tabloul I: Disperatul: Mă aruuunc de-aici!! Nu mai supoooort!!! Negociatorul: Omule, stai puţin să discutăm. Să nu regreţi după aia! D: „După aia” nu mai există pentru mine! Bufff, şi gata! N: Nu se ştie. Unii au făcut buff  într-un pom, alţii pe prelata magazinului de la parter. Statisticile arată că 37 la sută dintre voi scăpaţi cu viaţă. În cărucior electric, dar în viaţă. D: De unde cărucior electric, că eu nici cărucior de aragaz n-am? N: Treaba ta, să n-ai regrete. D: Măcar regrete să am, că altceva nu mai am nimic! N: Nici familie, nici nevastă? D: Nici nevastă, că a plecat în Italia. Unde, din proiectantă, a ajuns femeie de servici la un broscar! N: Nu-i o ruşine, toate meseriile sînt onorabile. D: Zău?! De onorabilă ce e meseria asta, broscaru’ a violat-o! N: Cum aşa? D: A atacat-o din spate, cînd spăla un coridor. N: Şi dumneaei n-a putut să fugă? D: Unde să fugă? În stînga – perete, în dreapta – perete, iar în spate – el! N: Păi, în faţă! D: În faţă tocmai spălase! N: Mda… D: Şi nu asta-i partea cea mai proastă. N: Da’ care? D: Partea cea mai proastă e că de 6 luni nu mai am nici un ban… ăăă, nici un semn de la ea! N: Cum aşa? D: Uite-aşa! Îi papă Giovanni gologanii! Ea produce, iar el o… N: Ea deja „produce“?! (către ziarişti): Vă rog, respectuos, staţi 2-3 metri mai încolo! Vreţi să aterizeze ăsta pe dvs.? D: Ce-ai zis, că nu te-am auzit? N: Ziceam că a avut dreptate ministrul Rus, cum că toate nevestele plecate în străinătate ajung curv… D: Avem un ministru rus?! Şi ne dau voie americanii?! N: Vorbeam de Ioan Rus. Ăla de la Cluj… D: Aha! N: Păi, dacă nu-ţi mai trimite nevasta bani, cum te descurci? D: Am ajuns la limita de jos. N: Deocamdată, văd că eşti la limita de sus. D: Dumitale îţi arde de glumă, da’ eu şi mîncarea o iau de la second hand. N: Nu eşti singurul aflat într-o situaţie grea. D: Şi tocmai de-aia trebuie să luăm atitudine! Eu asta fac acum, iau atitudine. N: Deocamdată, văd că ai luat altitudine… D: Asta-i altitudine? De la altitudine a sărit paraşutistu’ lu’ Răduleasca. Stratosferă, nu 10 etaje amărîte! N: Da, dar ce paraşută avea austriacul?… D: Ditamai paraşuta! N: Auzi, cum te cheamă? Aş vrea să ne împrietenim, să ne tutuim. D: Alo, e vreo farmacistă pe-acolo? Domnişoară, daţi-i ceva pentru vrăjeală! N: Nu e nici o vrăjeală, parol. Hai, coboară, şi-om găsi o soluţie. D: Poate o soluţie de acid sulfuric. Dar aia ustură, arde! Mai bine buff, şi gata! N:Uite, o sun eu pe soţia dumitale, îi  găsesc ceva de lucru pe aici. D: Zău? Te pomeneşti că-i dai să spele alt coridor! N: Desigur… Domnule, sînt om serios, cu familie! D: Bine, cobor. Dar dacă nu te ţii de cuvînt, mă urc la loc! N: Bravo, eşti băiat de-nţeles. D: Pe mine mă cheamă Costică. Pe tine? N: Ce facem acum, ne tutuim?! D: Păi, n-ai zis aşa?… N: Ai dreptate, aşa am zis. Costică, n-am încotro, trebuie să te amendez pentru tulburarea liniştii publice. Dar fiindcă sîntem prieteni, îţi dau la minim. Doar 250 de lei. D: 250 de lei?! Şi de unde-i plătesc?! N: Ştiu eu?… Dă-i un telefon nevesti-tii, să-ţi trimită bani!

Tabloul II: D: Mă aruuunc! Nu mai reziiiist!! N: Costică, tot tu eşti? D: Tot eu, n-aş mai fi! Dumneata eşti de vină, că nu m-ai lăsat să mă arunc de prima dată! N: Prima dată am înţeles, nevasta. Da’ acum din ce te-a mai apucat? D: Bravo, m-a apucat!… Aşa respectă un negociator durerea semenilor? N: Scuză-mă, reformulez: din ce ţi-a venit? D: Păi, tocmai din asta mi-a venit, că n-am nici un venit! N: Mai concret? D: Concret, mi-a venit de la nenorocitul ăsta de sistem medical. N: Cunosc, am păţit-o şi eu. Ţie ce ţi s-a întîmplat? D: Fiindcă data trecută nu m-ai lăsat să mă arunc, mi-am bătut un cui în cap! N: Aoleu, un cui?! D: Un piron! Dar cum mă durea al naibii, m-am dus la medic. N: Aşa, şi? D: Doctorul mi-a zis de la obraz: îţi extrag pironul, te cos artistic, pun antibiotic ca lumea, şi eşti mai gigea ca-nainte. Da’ te costă 1000 de lei. N: Cam scump. Dacă veneai la mine, ţi-l scoteam gratis. Te treceam la compensate. D: Mă treceai la compensate? N: Păi, da. Compensai cu amenda. D: Zic, dom’ doctor, n-am atîţia bani. Bine, zice el, aplicăm planul B: scot pironul din dumneata, dau cu apă oxigenată, şi te costă numai 500. N: Ete-al dracului! D: Zic: dom doctor, dar dacă mă scoateţi pe mine din piron, cît costă? N: Deşteaptă idee! D: Zice: 700! Că-mi trebuie un cleşte mult mai mare! N: Ete-al dracului! D: Zic: dom’ doctor, am plătit 20 de ani asigurare socială… N: Păi, da! D: Zice: Pe bază de asigurare, tot ce pot să-ţi fac e să-ţi îndoi niţel pironul! Cît să-ţi intre cipilica pe cap, şi te costă doar 200. N: Şi? D: Am rămas cu pironu-n cap! E pe post de antenă, că parabolica am vîndut-o alaltăieri. N: Prinzi ProTV-ul cu el? D: Pînă ieri, îl prindeam. Da’ ieri am vîndut şi televizoru’. N: Domnilor ziarişti, vă rog, puţin mai în spate! Dacă aterizează ăsta cu pironul înainte, cine răspunde? D: Ce-ai zis, că n-am auzit? N: Am zis că doctorul ăla era un nemernic. D: Exact! Adu-l pe doctor aici, şi cobor eu! N: La preot ai încercat? D: Am încercat, dar mi-a cerut mai mult decît doctorul! Voia spor de periclitate, că sînt înălţat la ceruri! N: Costică, jos e mai ieftin. Dar coboară repede, pînă nu dau tehnocraţii vreo ordonanţă, şi se scumpeşte şi aici! D: Apropo: n-o fi mai bine în Brazilia? Tehnocrata de la Finanţe zicea că acolo pot trăi doar cu 2 lei. N: Şi-ţi plăteşte bufleica drumul pînă-n Brazilia? Pe cînd, de coborît, cobori gratis. D: Gata, m-ai convins! Cobor. N: Costică, eu te-nţeleg, dar  pentru tulburarea în formă continuată a liniştii publice, te amendez cu 500 de lei. D: 500?! Cu banii ăştia îmi scoteam pironul!

Tabloul III:  D: Mă aruuunc, mă aruuunc! N: Costică, lasă prostiile! Hai mai bine să vorbim de-ale noastre, ca între prieteni. Ce-ai făcut în ultima vreme? D: Am citit. Că încă-i gratis. N: Păi, vezi? Există şi lucruri pentru care merită să trăieşti; un răsărit de soare, o carte… Ce-ai citit? D: „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ şi „Acolo unde se avîntă vulturii“. N: Dacă ai ajuns la asemenea înălţime… La asemenea înălţime spirituală, vreau să spun! Acum, de ce?… D: Fiindcă au venit portăreii să mă scoată din apartamentul meu, cumpărat de la Stat. N: Cum aşa?! D: Primarul a retrocedat unui „băiat deştept“ 60 de locuinţe, între care şi a mea! N: Şi a dat vreo explicaţie? D: Nici una. S-a spălat pe mîini ca Pilat din Ponta! N: Ponta, baschetbalistul? D: El. N: Chestia asta nu poate să rămînă aşa, va da Parlamentul o lege reparatorie! D: Ce lege să dea, că de luni de zile nu votează nimic?! N: Cum nu votează? Au votat să fie mai puţini cîini în turmele ciobanilor şi mai mulţi lei în pensiile lor! D: Iar senatoarea aia gălăgioasă… N: Fomista? D: Ea. Cică vrea să-l dea în judecată pe ciobanul care i-a rupt-o! N: I-a rupt-o?! D: Praf i-a făcut-o! Te pui cu ciobanu’?… N: Săraca… D: Da, i-a rupt hîrtia. N: Aaa, hîrtia!… O dă şi ăla-n judecată că l-a făcut prost, şi sînt chit. D: Bun, dar ce fac eu? N: Faci un împrumut la bancă şi te rezolvi. D: Am încercat, dar îmi acordă împrumutul doar dacă părinţii mei au trăit peste o sută de ani. N: Cum aşa?! Ce-are împrumutul cu Prefectura?! D: Să fie siguri că apuc să achit ratele. Iar eu, uite-aşa, de-al dracului, vreau să le-arăt că n-apuc! N: Nu ştiu ce să mai zic… D: Să-mi zici poftă bună, că vreau să mor sătul. Mănînc pufuleţii ăştia, apoi, buff! N: Domnilor ziarişti, vă implor, daţi-vă mai în spate. Nu vă daţi seama cu ce viteză ajunge ăsta jos? Masa de prînz, înmulţită cu viteza la pătrat, pătrat se face! D: Ce-ai zis, că nu te-am auzit? N: Am zis că, în numele prieteniei noastre… D: Bine, cobor. Dar spune-mi cum te cheamă. Că, deşi ne cunoaştem de-atîta vreme, încă nu te-ai prezentat. N: Marean. D: Mareane, cobor numai pentru tine. Să n-ai necazuri la serviciu, că viaţa-i grea. N: Băi, Costică, în calitate de vechi prieten, acum te amendez doar cu 750 de lei. Să ştii, puteam să-ţi dau şi 2000 de lei amendă, că eşti recidivist înrăit. Dar avînd în vedere relaţiile noastre… D: Mulţumesc mult, Mareane, rămîn dator. Şi poţi să fi sigur că nici nu mă mai urc altă dată. N: Bravo, aşa te vreau! Ia spune-mi, la ce ţi-a servit tot bîlciul ăsta? Numai cît ai răbdat acolo sus de caniculă, de sete… Plus 1500 de lei amendă în total. Fraierule care eşti! D: (dintr-o dată ţanţoş): Eu sînt fraierul, băi fraiere? N: Alo, alo, cum îţi permiţi?! D: Dă-te mai aproape, să nu ne audă ziariştii. N: Ba s-audă! Că eu n-am nimic de ascuns! D: Am eu… Băi, Mareane, îţi spun secretul numai fiindcă, zău aşa, m-am ataşat de tine. N: Ce secret? D: Tu chiar n-ai remarcat pe tricoul meu ditamai reclama la berea PALTIN? Mi-au dat ăştia 50.000 de euro, plus că-mi plătesc ei amenzile! N: 50.000 de euro?! Aşa de mult?! D: Aşa de puţin, băi Mareane! Păi, cine le făcea lor atîta publicitate, în direct şi la ore de vîrf, pe toate canalele?! Dac-aş fi bănuit că nu vă prindeţi de prima dată, le ceream dublu! N: Dublu? D: Dacă ştiam că nu vă prindeţi nici a doua oară, le ceream triplu! N: Şi de ce te-ai oprit, fratele meu? Că eu nu mă prindeam cît e hăul! D: De ce m-am oprit? Fiindcă eu am bun simţ, băi, Mareane… Nu ca „băieţii deştepţi“, care nu se opresc din şmangleală nici morţi! N: Numai băieţii? Dar „fetele deştepte“ ce cusur au?! D: Apropo: dacă sărea de pe bloc vreun „băiat deştept“, nu mai vorbesc de vreo „fată deşteaptă“, îi prindeai? N: Cum adică? Nu-i prinde DNA-ul, şi vrei să-i prind eu?! D: Cunoaştem… N: Costică, ce mi-ai făcut!… Sînt disperat! Dacă află şeful, mă dă afară! D: Fratele meu, socoteala-i simplă: dacă eşti disperat, urci tu pe bloc şi trec eu la primire. C-aşa-i în tenis!

SORIN SATMARI

(Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastră!“)

COMENTARII DE LA CITITORI