Să luăm a(l)titudine!

in Lecturi la lumina ceaiului

Un cetăţean disperat, urcat pe un bloc, ameninţă că se aruncă în gol. Negociatorul Poliţiei, înconjurat de pompieri, SMURD, ziarişti, fotoreporteri, cameramani, încearcă să-l aducă la sentimente mai bune.

 

Tabloul I: Disperatul: Mă aruuunc de-aici!! Nu mai supoooort!!! Negociatorul: Omule, stai puţin să discutăm. Să nu regreţi după aia! D: „După aia” nu mai există pentru mine! Bufff, şi gata! N: Nu se ştie. Unii au făcut buff  într-un pom, alţii pe prelata magazinului de la parter. Statisticile arată că 37 la sută dintre voi scăpaţi cu viaţă. În cărucior electric, dar în viaţă. D: De unde cărucior electric, că eu nici cărucior de aragaz n-am? N: Treaba ta, să n-ai regrete. D: Măcar regrete să am, că altceva nu mai am nimic! N: Nici familie, nici nevastă? D: Nici nevastă, că a plecat în Italia. Unde, din proiectantă, a ajuns femeie de servici la un broscar! N: Nu-i o ruşine, toate meseriile sînt onorabile. D: Zău?! De onorabilă ce e meseria asta, broscaru’ a violat-o! N: Cum aşa? D: A atacat-o din spate, cînd spăla un coridor. N: Şi dumneaei n-a putut să fugă? D: Unde să fugă? În stînga – perete, în dreapta – perete, iar în spate – el! N: Păi, în faţă! D: În faţă tocmai spălase! N: Mda… D: Şi nu asta-i partea cea mai proastă. N: Da’ care? D: Partea cea mai proastă e că de 6 luni nu mai am nici un ban… ăăă, nici un semn de la ea! N: Cum aşa? D: Uite-aşa! Îi papă Giovanni gologanii! Ea produce, iar el o… N: Ea deja „produce“?! (către ziarişti): Vă rog, respectuos, staţi 2-3 metri mai încolo! Vreţi să aterizeze ăsta pe dvs.? D: Ce-ai zis, că nu te-am auzit? N: Ziceam că a avut dreptate ministrul Rus, cum că toate nevestele plecate în străinătate ajung curv… D: Avem un ministru rus?! Şi ne dau voie americanii?! N: Vorbeam de Ioan Rus. Ăla de la Cluj… D: Aha! N: Păi, dacă nu-ţi mai trimite nevasta bani, cum te descurci? D: Am ajuns la limita de jos. N: Deocamdată, văd că eşti la limita de sus. D: Dumitale îţi arde de glumă, da’ eu şi mîncarea o iau de la second hand. N: Nu eşti singurul aflat într-o situaţie grea. D: Şi tocmai de-aia trebuie să luăm atitudine! Eu asta fac acum, iau atitudine. N: Deocamdată, văd că ai luat altitudine… D: Asta-i altitudine? De la altitudine a sărit paraşutistu’ lu’ Răduleasca. Stratosferă, nu 10 etaje amărîte! N: Da, dar ce paraşută avea austriacul?… D: Ditamai paraşuta! N: Auzi, cum te cheamă? Aş vrea să ne împrietenim, să ne tutuim. D: Alo, e vreo farmacistă pe-acolo? Domnişoară, daţi-i ceva pentru vrăjeală! N: Nu e nici o vrăjeală, parol. Hai, coboară, şi-om găsi o soluţie. D: Poate o soluţie de acid sulfuric. Dar aia ustură, arde! Mai bine buff, şi gata! N:Uite, o sun eu pe soţia dumitale, îi  găsesc ceva de lucru pe aici. D: Zău? Te pomeneşti că-i dai să spele alt coridor! N: Desigur… Domnule, sînt om serios, cu familie! D: Bine, cobor. Dar dacă nu te ţii de cuvînt, mă urc la loc! N: Bravo, eşti băiat de-nţeles. D: Pe mine mă cheamă Costică. Pe tine? N: Ce facem acum, ne tutuim?! D: Păi, n-ai zis aşa?… N: Ai dreptate, aşa am zis. Costică, n-am încotro, trebuie să te amendez pentru tulburarea liniştii publice. Dar fiindcă sîntem prieteni, îţi dau la minim. Doar 250 de lei. D: 250 de lei?! Şi de unde-i plătesc?! N: Ştiu eu?… Dă-i un telefon nevesti-tii, să-ţi trimită bani!

Tabloul II: D: Mă aruuunc! Nu mai reziiiist!! N: Costică, tot tu eşti? D: Tot eu, n-aş mai fi! Dumneata eşti de vină, că nu m-ai lăsat să mă arunc de prima dată! N: Prima dată am înţeles, nevasta. Da’ acum din ce te-a mai apucat? D: Bravo, m-a apucat!… Aşa respectă un negociator durerea semenilor? N: Scuză-mă, reformulez: din ce ţi-a venit? D: Păi, tocmai din asta mi-a venit, că n-am nici un venit! N: Mai concret? D: Concret, mi-a venit de la nenorocitul ăsta de sistem medical. N: Cunosc, am păţit-o şi eu. Ţie ce ţi s-a întîmplat? D: Fiindcă data trecută nu m-ai lăsat să mă arunc, mi-am bătut un cui în cap! N: Aoleu, un cui?! D: Un piron! Dar cum mă durea al naibii, m-am dus la medic. N: Aşa, şi? D: Doctorul mi-a zis de la obraz: îţi extrag pironul, te cos artistic, pun antibiotic ca lumea, şi eşti mai gigea ca-nainte. Da’ te costă 1000 de lei. N: Cam scump. Dacă veneai la mine, ţi-l scoteam gratis. Te treceam la compensate. D: Mă treceai la compensate? N: Păi, da. Compensai cu amenda. D: Zic, dom’ doctor, n-am atîţia bani. Bine, zice el, aplicăm planul B: scot pironul din dumneata, dau cu apă oxigenată, şi te costă numai 500. N: Ete-al dracului! D: Zic: dom doctor, dar dacă mă scoateţi pe mine din piron, cît costă? N: Deşteaptă idee! D: Zice: 700! Că-mi trebuie un cleşte mult mai mare! N: Ete-al dracului! D: Zic: dom’ doctor, am plătit 20 de ani asigurare socială… N: Păi, da! D: Zice: Pe bază de asigurare, tot ce pot să-ţi fac e să-ţi îndoi niţel pironul! Cît să-ţi intre cipilica pe cap, şi te costă doar 200. N: Şi? D: Am rămas cu pironu-n cap! E pe post de antenă, că parabolica am vîndut-o alaltăieri. N: Prinzi ProTV-ul cu el? D: Pînă ieri, îl prindeam. Da’ ieri am vîndut şi televizoru’. N: Domnilor ziarişti, vă rog, puţin mai în spate! Dacă aterizează ăsta cu pironul înainte, cine răspunde? D: Ce-ai zis, că n-am auzit? N: Am zis că doctorul ăla era un nemernic. D: Exact! Adu-l pe doctor aici, şi cobor eu! N: La preot ai încercat? D: Am încercat, dar mi-a cerut mai mult decît doctorul! Voia spor de periclitate, că sînt înălţat la ceruri! N: Costică, jos e mai ieftin. Dar coboară repede, pînă nu dau tehnocraţii vreo ordonanţă, şi se scumpeşte şi aici! D: Apropo: n-o fi mai bine în Brazilia? Tehnocrata de la Finanţe zicea că acolo pot trăi doar cu 2 lei. N: Şi-ţi plăteşte bufleica drumul pînă-n Brazilia? Pe cînd, de coborît, cobori gratis. D: Gata, m-ai convins! Cobor. N: Costică, eu te-nţeleg, dar  pentru tulburarea în formă continuată a liniştii publice, te amendez cu 500 de lei. D: 500?! Cu banii ăştia îmi scoteam pironul!

Tabloul III:  D: Mă aruuunc, mă aruuunc! N: Costică, lasă prostiile! Hai mai bine să vorbim de-ale noastre, ca între prieteni. Ce-ai făcut în ultima vreme? D: Am citit. Că încă-i gratis. N: Păi, vezi? Există şi lucruri pentru care merită să trăieşti; un răsărit de soare, o carte… Ce-ai citit? D: „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ şi „Acolo unde se avîntă vulturii“. N: Dacă ai ajuns la asemenea înălţime… La asemenea înălţime spirituală, vreau să spun! Acum, de ce?… D: Fiindcă au venit portăreii să mă scoată din apartamentul meu, cumpărat de la Stat. N: Cum aşa?! D: Primarul a retrocedat unui „băiat deştept“ 60 de locuinţe, între care şi a mea! N: Şi a dat vreo explicaţie? D: Nici una. S-a spălat pe mîini ca Pilat din Ponta! N: Ponta, baschetbalistul? D: El. N: Chestia asta nu poate să rămînă aşa, va da Parlamentul o lege reparatorie! D: Ce lege să dea, că de luni de zile nu votează nimic?! N: Cum nu votează? Au votat să fie mai puţini cîini în turmele ciobanilor şi mai mulţi lei în pensiile lor! D: Iar senatoarea aia gălăgioasă… N: Fomista? D: Ea. Cică vrea să-l dea în judecată pe ciobanul care i-a rupt-o! N: I-a rupt-o?! D: Praf i-a făcut-o! Te pui cu ciobanu’?… N: Săraca… D: Da, i-a rupt hîrtia. N: Aaa, hîrtia!… O dă şi ăla-n judecată că l-a făcut prost, şi sînt chit. D: Bun, dar ce fac eu? N: Faci un împrumut la bancă şi te rezolvi. D: Am încercat, dar îmi acordă împrumutul doar dacă părinţii mei au trăit peste o sută de ani. N: Cum aşa?! Ce-are împrumutul cu Prefectura?! D: Să fie siguri că apuc să achit ratele. Iar eu, uite-aşa, de-al dracului, vreau să le-arăt că n-apuc! N: Nu ştiu ce să mai zic… D: Să-mi zici poftă bună, că vreau să mor sătul. Mănînc pufuleţii ăştia, apoi, buff! N: Domnilor ziarişti, vă implor, daţi-vă mai în spate. Nu vă daţi seama cu ce viteză ajunge ăsta jos? Masa de prînz, înmulţită cu viteza la pătrat, pătrat se face! D: Ce-ai zis, că nu te-am auzit? N: Am zis că, în numele prieteniei noastre… D: Bine, cobor. Dar spune-mi cum te cheamă. Că, deşi ne cunoaştem de-atîta vreme, încă nu te-ai prezentat. N: Marean. D: Mareane, cobor numai pentru tine. Să n-ai necazuri la serviciu, că viaţa-i grea. N: Băi, Costică, în calitate de vechi prieten, acum te amendez doar cu 750 de lei. Să ştii, puteam să-ţi dau şi 2000 de lei amendă, că eşti recidivist înrăit. Dar avînd în vedere relaţiile noastre… D: Mulţumesc mult, Mareane, rămîn dator. Şi poţi să fi sigur că nici nu mă mai urc altă dată. N: Bravo, aşa te vreau! Ia spune-mi, la ce ţi-a servit tot bîlciul ăsta? Numai cît ai răbdat acolo sus de caniculă, de sete… Plus 1500 de lei amendă în total. Fraierule care eşti! D: (dintr-o dată ţanţoş): Eu sînt fraierul, băi fraiere? N: Alo, alo, cum îţi permiţi?! D: Dă-te mai aproape, să nu ne audă ziariştii. N: Ba s-audă! Că eu n-am nimic de ascuns! D: Am eu… Băi, Mareane, îţi spun secretul numai fiindcă, zău aşa, m-am ataşat de tine. N: Ce secret? D: Tu chiar n-ai remarcat pe tricoul meu ditamai reclama la berea PALTIN? Mi-au dat ăştia 50.000 de euro, plus că-mi plătesc ei amenzile! N: 50.000 de euro?! Aşa de mult?! D: Aşa de puţin, băi Mareane! Păi, cine le făcea lor atîta publicitate, în direct şi la ore de vîrf, pe toate canalele?! Dac-aş fi bănuit că nu vă prindeţi de prima dată, le ceream dublu! N: Dublu? D: Dacă ştiam că nu vă prindeţi nici a doua oară, le ceream triplu! N: Şi de ce te-ai oprit, fratele meu? Că eu nu mă prindeam cît e hăul! D: De ce m-am oprit? Fiindcă eu am bun simţ, băi, Mareane… Nu ca „băieţii deştepţi“, care nu se opresc din şmangleală nici morţi! N: Numai băieţii? Dar „fetele deştepte“ ce cusur au?! D: Apropo: dacă sărea de pe bloc vreun „băiat deştept“, nu mai vorbesc de vreo „fată deşteaptă“, îi prindeai? N: Cum adică? Nu-i prinde DNA-ul, şi vrei să-i prind eu?! D: Cunoaştem… N: Costică, ce mi-ai făcut!… Sînt disperat! Dacă află şeful, mă dă afară! D: Fratele meu, socoteala-i simplă: dacă eşti disperat, urci tu pe bloc şi trec eu la primire. C-aşa-i în tenis!

SORIN SATMARI

(Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastră!“)

COMENTARII DE LA CITITORI