Să preţuim valorile naţionale

in Lecturi la lumina ceaiului

 – Constantin Brâncuşi şi Maria Tănase –

Motto: ,,Eu am făcut piatra să cînte” – C. Brâncuşi

 

Cît de profunde sînt aceste cuvinte, rostite de Constantin Brâncuşi – Nea Costică, aşa cum îl numeau amicii, în semn de preţuire şi de stimă, în lungile lor taifasuri, cînd puneau ţara la cale… Mă tot gîndesc că vorbele acestui mare sculptor, care nu doar că a însufleţit piatra, ci a făcut-o să şi cînte, au fost inspirate de vocea de aur a Mariei Tănase, gorjeanca ale cărei rădăcini se trăgeau, prin mama sa, dintr-o comună de pe Valea Oltului; sau, poate că această cugetare pornea din patosul său, de nestăvilit, de a făuri, din materia rece a pietrei, o operă de artă care să dea glas propriilor sentimente. Ce uimitoare idee: să faci piatra să cînte, ca o pasăre măiastră – nu întîmplător, acesta e numele uneia dintre celebrele lui sculpturi. Şi, astfel, gîndul mă poartă la Maria Tănase, ea însăşi o pasăre măiastră a cîntecului românesc, care a impresionat, cu vocea ei, întreaga lume. Observăm, aşadar, un soi de simbioză între cei doi artişti, care au contribuit la înălţarea Neamului Românesc. Un neam de oameni bravi şi de viteji, care nu s-a lăsat dominat de nici unul dintre popoarele migratoare ce s-au aşezat în jurul lui. Ştiind toate acestea, cum să nu preţuieşti şi să nu te mîndreşti cu operele de faimă universală ale maestrului Brâncuşi, de pe ,,Calea Eroilor”, din Tg. Jiu? E vorba de ,,Masa tăcerii” (loc de gîndire, de odihnă şi sfat, cu scaune în formă de clepsidră, care măsoară, simbolic, timpul), ,,Poarta sărutului” (loc semnificînd dragostea, îngemănarea sufletelor pereche, ideea de perpetuare a neamului, dar şi simbol al trecerii într-o altă lume), ,,Coloana infinitului” (vis, aspiraţie, urcuşul şi coborîşul vieţii, zborul spre înalturi, ridicarea la cer a sufletelor eroilor). Acestea sînt doar o parte din operele care l-au consacrat pe Constantin Brâncuşi ca un deschizător de drumuri în sculptura modernă. E de-ajuns să amintim că, în inima Parisului, lîngă Muzeul de artă modernă al Franţei, se află Muzeul ,,Constantin Brâncuşi”, cu atelierul artistului.

Despre talentul inegalabil al Mariei Tănase, marea interpretă care a valorificat, pe un plan superior, folclorul autentic românesc, cel cules de la izvoare, cronicarul muzical al ziarului parizian ,,L’Humanité Dimanche”, din 31 ianuarie 1965, scria (la 2 ani după moartea artistei), referitor la cîntecele ei, prezentate în versiunea franceză, următoarele: ,,Maria Tănase interpreta ca nimeni alta cîntecele pe care ea însăşi le culegea, cutreierînd satele. Rînd pe rînd, galeşă sau pătimaşă, învolburată sau tragică, ea ne oferă, în limba franceză, versiuni ale cîntecelor sale. Poate pentru că limba română este sora limbii noastre, versiunea franceză ni se pare spontană. Apoi, cîntecul românesc curge ca un fluviu, sau ca un torent vijelios… Maria Tănase a murit. Glasul ei trăieşte… iar discurile acestea, din colecţia «Chant du Monde», sînt nişte adevărate flori, împodobind orice discotecă vrednică de acest nume”. Trebuie subliniat că, pe tot întinsul globului pămîntesc, cîntecul Mariei Tănase are darul să răscolească sufletele ascultătorilor, chiar şi cînd aceştia nu îi înţeleg versurile – şi asta se întîmplă pentru că un asemenea cînt poartă în el vibraţia puternică a unui popor, povestindu-şi multiseculara şi zbuciumata lui existenţă. Iar, în toate melodiile ei, interpreta pune amprenta omenescului de pretutindeni pe fiecare fragment din melosul nostru popular. Atît de tulburătoare sînt cîntecele ei, încît ele l-au determinat pe poetul Tudor Arghezi să scrie – într-o notă ce însoţea volumul ,,Ce-ai cu mine, vîntule?”, pe care acesta i l-a trimis cîntăreţei – următoarele cuvinte: ,,Cine calcă silaba românească, stihul şi cîntarea, ca subtila Maria Tănase? Diavolul. Nici el!”. Iată ce roade minunate au dat plaiurile olteneşti: Constantin Brâncuşi, Maria Tănase şi Tudor Arghezi. Datoria noastră este aceea de a le păstra vie memoria, spre nemurirea acestui falnic popor, născut în inima Carpaţilor.

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI