Să trăiţi bine!

in Război corupției

Motto: „Am reuşit şi-am pus ţara acolo unde trebuia să fie“. (Traian Băsescu)

 

Aceasta este declaraţia, desigur, inconştientă, dacă nu iresponsabilă, a lui Traian Băsescu, la o adunare de la Satu Mare, unde îşi amintea, cu nostalgie, că acolo s-ar fi lansat dumnealui în cursa pentru alegerile prezidenţiale. Dacă la sfîrşitul a două mandate nemeritate, chiar credeţi, domnule Băsescu, că aţi făcut vreun bine Patriei, după ce, timp de 10 ani aţi călărit, pe deşelate, acest nevinovat popor, şi dacă, în ciuda acestei realităţi, nu vă încearcă nici o remuşcare, înseamnă că ne aflăm în faţa unui caz clasic de paranoia. Cînd aţi trimis în derizoriu voinţa celor peste 7 milioane de români care au votat, la istoricul referendum din vara fierbinte a lui 2012, în favoarea demiterii dvs., nu aţi făcut altceva decît să sfidaţi, pur şi simplu, adevărul. Glasul ,,boborului” nu a ajuns la urechile dvs. surde. Situaţia e cu atît mai gravă, cu cît se pare că doriţi, cu tot dinadinsul, să daţi apă la moară nu numai detractorilor, ci şi prietenilor dvs., în cazul în care îi mai aveţi, care afirmă că aţi fost, sînteţi şi veţi rămîne un iresponsabil.

Cum puneţi spune, hăhăind impertinent, că aţi reuşit să puneţi ţara ,,acolo unde trebuie”? Oare unde era România acum un deceniu, în nefastul an 2004, cînd, minţind cu neruşinare şi rînjind viclean, aţi păcălit acest popor să vă aleagă preşedinte? Sigur, unii zic că aţi mai şi furat nişte voturi (aici, în materie de mitomanie şi de înşelăciune, sînteţi as!), dar v-aţi cocoţat în fotoliul de la Cotroceni, urîndu-ne „Să trăiţi bine!“. Ce blasfemie ordinară! Voiaţi, aşadar, ca bieţii români să o ducă mai bine. Dar n-a trecut prea mult timp şi aţi dat primul semn, tragic, al iubirii dvs. faţă de prostime. Aţi apărut, maiestuos şi triumfător, la televizor, ca să ne daţi marea veste: tăierea salariilor şi a pensiilor. A urmat o epocă de ,,binefaceri”, rezultat al aplicării măreţului dvs. plan de reformare a statului: distrugerea domeniilor vitale – Sănătatea şi Învăţămîntul, prin desfiinţarea unui mare număr de spitale şi de şcoli, şi prăbuşirea a tot ceea ce mai rămăsese neprăduit, sau neînstrăinat, din economia ţării. Cine poate uita invitaţia amabilă pe care aţi adresat-o medicilor de a părăsi ţara, dacă sînt nemulţumiţi de salarii şi de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea? Sau afirmaţia că ,,şcoala românească produce numai tîmpiţi” şi cinismul cu care aţi aprobat legea de mărire a salariilor cadrelor didactice cu 50% – din motive electorale, bineînţeles – pentru ca, după aceea, să spuneţi că nu sînt fonduri?

Între timp, şi imaginea României se prăbuşea în acelaşi ritm catastrofal, iar teribilul nostru preşedinte-jucător era luat în rîs sau nebăgat în seamă pe la întîlnirile cu ştabii Europei. Imaginea dvs., domnule Traian Băsescu, umblînd buimac şi căutînd cu disperare să-i şoptiţi o vorbuliţă măcar lui Berlusconi sau lui Sarkozy, va rămîne antologică şi argumentul cel mai bun care probează importanţa pe care v-o acordau boşii bătrînului continent. Numai SUA vă mai acceptau, oarecum, numai din interior, desigur.

Acum, domnul preşedinte tace. Mai ceva ca Mihail Sadoveanu, care, spun cei care l-au cunoscut, era ,,un munte de tăcere”. Dar marele literat măcar scria. Şi o făcea atît de frumos… Ministrul Robert Cazanciuc tace, şi el. Aşa o fi dumnealui, mai tăcut, sau are ordin, de sus, să tacă? Şi, dacă aşa stau lucrurile, cine i-o fi dat acest ordin? Băsescu? Ponta? Exclus. Doar se ştie că la noi, în România, Justiţia funcţionează.

Problema dureroasă, ce-i drept, e tocmai tăcerea lui Robert Cazanciuc. Sau el tace şi face? Dar ce face? Că nu se vede nimic. Şi dacă nu se vede, ne întrebăm: de ce nu şi-o fi dînd, dumnealui, demisia? E un gest atît de simplu… Se-aude, domnule Cazanciuc?

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI