Sabia lui Ştefan cel Mare avea calităţi magice?

in Lecturi la lumina ceaiului

Ştefan cel Mare a domnit 47 de ani în Moldova în timpuri de războaie necontenite. Fiecare dorea teritorii de la vecini, se făceau şi se desfăceau alianţe non-stop. Pentru Moldova duşmanul principal îl constituia Imperiul Otoman. Succesul lui Ştefan s-a datorat şi sabiei pe care o folosea. Ca un adevărat conducător de oşti, intra fără frică în mijlocul duşmanilor, iar cu sabia folosită cu două mîini făcea loc pentru armata sa.

Era Ştefan cel Mare special? Era sabia lui magică?

În lupta de la Vaslui, din 1475, Ştefan se acoperă de glorie, spulberînd uriaşa armată otomană care intrase în Moldova. Impresionat de faptele de arme ale voievodului, Papa Sixtus al IV-lea i-a conferit titlul de „athleta christi”, dar şi două daruri, un steag de luptă şi o sabie, cea prezentă astăzi la Topkapî din punctul de vedere al unor istorici. La comanda Papei, sabia a fost realizată în atelierele armurierilor italieni, fiind binecuvîntată personal de Papă şi blagoslovită special la Roma. Tocmai de aceea i-au fost atribuite şi calităţi magice,

O altă variantă este cea a făuririi spadei în atelierele italieneşti, genoveze, la comanda lui Ştefan cel Mare. Practic, voievodul a dorit o spadă făcută de cei mai buni armurieri ai Europei şi a dat o comandă specială. Istoricii se bazează pe corespondenţa purtată de voievod cu genovezii, descoperită de Nicolae Iorga.

Aceştia precizează că este vorba de o spadă, o armă cu două tăişuri, folosită de obicei cu ambele mîini, spre deosebire de sabie, cu un singur tăiş, şi utilizată doar cu o singură mînă. Spada lui Ştefan cel Mare era tipic moldovenească, un tipar de armă albă identificat de istorici ca individualizîndu-se în Epoca Medievală. În mod particular, sabia lui Ştefan cel Mare se încadrează în acest tipar al sabiei specifice moldoveneşti, utilizată cu două mîini şi pentru care trebuia o forţă fizică extraordinară.

„Cu lamă dreaptă şi două tăişuri, braţe drepte sau uşor curbate spre lamă, cu o lungime de cca. 110 -130 cm, este atestată prin descoperirile arheologice prezenţa ei în scenele cu militari de pe frescele bisericilor moldoveneşti ridicate şi pictate în parte în timpul domniei voievodului şi de o serie de izvoare scrise. Astfel, acest tip de armă este confirmat de spadele descoperite la Tg. Neamţ, la Deleni (jud. Iaşi), la Cetatea Neamţului, sau de cele pictate la biserica din Bălineşti”, precizează, în „Armamentul din dotarea oastei Moldovei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare”, Carol Konig, un expert în armament medieval.

În cursul Secolului al XVI-lea, sabia a ajuns la Istanbul, unde este păstrată şi astăzi la muzeul Topkapî. Există două variante distincte referitoare la modul în care sabia a părăsit Moldova. Conform uneia dintre ele, sabia a fost dăruită de Ştefan cel Mare sultanului, cu puţin timp înainte de a muri. În acest fel, Ştefan a dorit să recunoască meritele unui adversar redutabil.

Cea de-a doua legendă plasează momentul pierderii sabiei la sfîrşitul primei domnii a lui Petru Rareş. Fiu al lui Ştefan cel Mare, Petru a încercat să redeschidă lupta cu Imperiul Otoman în 1538. Campania de represalii a sultanului Suleyman Magnificul avea să ducă la pierderea domniei şi la refugierea lui Rareş în Transilvania.

Trupele otomane au impus ca domn al Moldovei pe Ştefan al V-lea, cunoscut ca „Lăcustă-Vodă“. Turcii au jefuit tezaurul Moldovei înainte de a se retrage, luînd cu ei şi sabia lui Ştefan cel Mare. Timp de 460 de ani, sabia nu a mai părăsit Turcia. Ea a fost expusă ultima dată în ţara noastră în iulie 2004, la Muzeul Naţional de Artă al României.

COMENTARII DE LA CITITORI