Saptamana pe SCURT

in Săptămîna pe scurt

* N.A.T.O. minte de îngheaţă O.N.U. * Catarama şantajează Televi­zi­unea *Afară cu banda lui Țiriac! * O ţigancă rea şi urîtă ca o plagă împuşcată * Stimaţi borfaşi, trădători şi criminali, iertaţi-ne! * Împărăteasa Veroleana la răscruce de vînturi * Napoleon la Iaşi

PARTEA I

Omenirea începe să-şi piardă încrederea în O.N.U. şi N.A.T.O.! Un ziarist francez a dezvăluit recent că Lordul David Owen a stabilit cu precizie că obuzul care a provocat masacrul din Piaţa Markale fusese tras de musulmanii bosniaci, care, astfel, şi-au ucis 68 de confraţi şi au rănit alte cîteva sute, pentru a determina bombardarea aviatică a… sîrbilor. Şi, cu toate astea, adevărul a fost ascuns cu bună-ştiinţă de factorii de „pace” internaţionali. Ce s-ar fi întîmplat dacă nu ar fi intervenit diplomaţia rusească, cea care, mai mult ca sigur, ştia foarte bine cine sînt ucigaşii de la Markale?

Un ofiţer superior ne-a relatat că atunci cînd generalul Spiroiu a încheiat în Israel tranzacţia frauduloasă cu obuzele, care nu se potrivesc deloc tunurilor de pe tancurile româneşti, atît la începerea tratativelor, cît şi la încheierea lor, fiecare membru al delegaţiei române (inclusiv Manivelă) a primit de la gazdele evreieşti cîte un plic cu dolari. Se cam îngroaşă gluma cu pungaşul ăsta, care a buzunărit țara și acum se pregăteşte să se ducă la Bruxelles, să-şi pape milioanele de dolari. Mîna lungă şi scheletică a sărăciei noastre naţionale îl va ajunge şi acolo…

Întreaga ţară a fost întîi stupefiată şi pe urmă scandalizată de neruşinarea acelui bişniţar de la firma suedeză IKEA, care, pus de Ion Țiriac şi de cumnatul acestuia, Dan Petrescu, a concediat (în limba engleză!) 1.600 de români de la Fabrica de Mobilă din Codlea. Asta e privatizarea voastră, hoţilor? Să-i aduceţi pe români în sapă de lemn, să podidiţi cu lacrimi ochii femeilor, să le înfometaţi copiii? Ar trebui ca toate proprietăţile pe care i le-a făcut cadou evreul Petre Roman miliardarului în chiloţi, Ion Țiriac, să fie confiscate printr-un decret prezidenţial, începînd cu piaţa fostului Teatru Naţional din Bucureşti (lîngă Palatul Telefoanelor), unde lacomul ăsta fără obraz şi fără ţară plăteşte chirie… 3 lei pe metrul pătrat!

Despre toate acestea, preşedintele P.R.M. a rostit o incendiară interpelare în şedinţa de luni, 14 martie, a Senatului, pe adresa ministrului de Interne şi a ministrului Justiţiei – dar, fireşte, Televiziunea antiromânească nu a difuzat nici o secvenţă, din moment ce şi aici se fură ca-n codru.

Ştiţi cum s-a învîrtit Viorel Cataramă de o emisiune TV în direct, în care el poza în capitalistul bun, faţă de imperialiştii străini? Prin şantaj: în urmă cu cîteva luni, el dăduse în judecată redacţia economică a Televiziunii şi, ca să-şi retragă acţiunea, a cerut ca preţ o transmisie în direct. Mai ceva ca-n „Dallas”!

O altă minte rătăcită, care n-a citit în viaţa ei o carte pînă la capăt, este ţigăncuşa aia pe nume Roxana Iordache. Rea şi urîtă ca o plagă împuşcată, balaoacheşa asta scrie cu piatră vînătă, nimic nu-i place, tot cu fundul în sus este, ea zice că o remarcă „agenturili” şi o face cineva şi pe ea şefă peste vreun trotuar. De unde aţi scos-o, fraţilor, pe naşparlia asta? Fiecare înjurătură groasă de-a ei vă anulează orice diplomă, orice ştiinţă de carte, orice brumă de credibilitate la cititori. După ce 1-a luat între aripile-i de abanos, pline de mărar şi pătrunjel, pe infractorul Spiroiu, zburătoarea îi dă note la purtare şi turnătorului Coposu. Opoziţia reacţionară degeaba sare să-1 acuze pe Adrian Păunescu, fiindcă nu el, ci ziarul „Azi” (al lui Petre Roman) şi revista „România Mare” au publicat prima oară notele informative date Securităţii de bătrînul halterofil, care îi ducea bagajele lui Iuliu Maniu. Le place, nu le place, asta-i situaţia, Coposu dădea cu scrisul, cum se zice, deşi prin anii ’80 nu-l mai silea nimeni s-o facă, dar el pentru asta lua bani, că doar nu credeţi că fuma două pachete de Kent pe zi numai din pensie! Şi mai mult ca sigur că nimeni nu l-ar fi atins acum nici cu o floare, dar tot el a făcut gălăgie, skelet-boy, acuzîndu-ne pe noi zi de zi: comuniştilor, ceauşiştilor, securiştilor, ştiţi bine ce-a fost la gura aia a lui, senzuală ca Bariera Vergului, carbonizată în marele foc ce-a mistuit Bucureştii în anul 1847. Acum i-a apucat chirăiala pe toți, nu le convine. În furtuna asta declanşată într-un pahar cu apă, unde-şi ţine Opoziţia proteza, se bagă şi puiul de cioară să-şi înmoaie ciocul, pentru că ce scrie cu picerele Roxana Iordache fata lui Bulache? „Aşa cum a remarcat întreaga presă română, de la stînga la dreapta, chiar şi declaraţiile date cu forţa (?!) la Securitate de către domnul Corneliu Coposu CONSTITUIE O PROBĂ DE DEMNITATE (subl. n.). Nu făcea decît să apere poporul obidit, în timp ce specimene ca Păunescu, Vadim sau Dan Zamfirescu înălţau ode «cîrmaciului şi savantei»“. Noi v-am avertizat că, dacă o înţepaţi pe asta, curge pepsi la litrul falsificat de Caramitru. Deci, cînd îi turna pe Paul Goma, pe Alexandru Ivasiuc, sau pe alt om de curaj, Coposu dădea o probă de demnitate şi apăra poporul obidit. Şi prin ce mijloace îl torţionau securiştii pe ciripitor ca să scrie tot ce ştie şi tot ce află de la prieteni? A fost strîns cu uşa, i s-a băgat cu forţa Doina Cornea în pat şi s-a bărbierit cu coasa ei, i-au vîrît în gură vreo ţigară aprinsă invers? Şi după „specimenele” alea, de ce nu figurează şi patronii „României libere”, Octvian Paler, Anton Uncu şi P.M. Băcanu, care scriau cu frenezie despre Ceauşescu – P.C.R.? Delirul coropişniţei scrumeşte hîrtia de ziar: „Fără frica lui Dumnezeu, ei (guvernanţii – nota red.) continuă să acuze şi să denigreze, în loc să-şi ceară iertare, ca prim pas spre propria reabilitare”. Asta cam aşa e, drept pentru care propunem un proiect de lege pentru iertare: „Subsemnatul cutare şi cutare, îl rog pe dl. Corneliu Coposu să mă ierte că m-a turnat la Securitate, orb şi bicisnic ce sînt, eu nu mi-am dat seama că el apără poporul obidit, şi-l mai rog și pe dl. Alexandru Paleologu să mă ierte, fiindcă şi el m-a turnat tot acolo, cu mult rafinament fanariot, dar dl. Nistor Bădiceanu ce cusur are, să mă ierte şi el, pentru că în vreme ce eu îmi cîştigam cu sudoare suta de lei pe zi, el jefuia Baza de Aprovizionare Tehnico-Materială a unui judeţ, de-a fost închis de două ori ca un tîlhar de rînd, dar aici e tot mîna Moscovei, vă daţi seama, drept pentru care o să mă rog în genunchi să mă ierte şi dl. George Pruteanu, de la «Evenimentul zilei», pentru că am fost un laş fără sînge-n aortă atunci cînd eu trăgeam cu porcu’ şi sforăiam noaptea, după o zi de muncă, iar el se jertfea pe altarul democraţiei şi spărgea maşini şi apartamente prin judeţul Iaşi, desigur, ca să dea o lovitură de moarte atît regimului dictatorial, cît şi acelui district unde a funcţionat ca prim-secretar «măi animalule», şi tot iertare voi cere şi lui Nicolae Manolescu-Apolzan, că mie nu mi-a dat prin gînd să fiu odraslă de legionar şi apoi să-i glorific pe Lenin şi Gheorghiu-Dej în articole vibrante, şi să închin osanale colectivizării forţate a agriculturii, dar, cerule, primeşte-mi acum şi tînguirile smerite în faţa Anei Blandiana, fiindcă ea se flagela şi se tăvălea prin fînul de curînd cosit cu tovarăşul Gogu Rădulescu, pînă l-a băgat în groapă, dînd astfel o cumplită lovitură la gioale C.P.Ex.-ului şi, desigur, tot vinovat mă simt şi faţă de Mircea Iorgulescu, un minoritar sacrificat, care a cîntat mereu la trei ţambale, întîi l-a omorît pe ta-su cu toporul împreună cu mă-sa și cu frate-su, pe urmă a scris mii de pagini despre Congresul al IX-lea al P.C.R. şi Nicolae Ceauşescu, după care a şters-o englezeşte la «Europa Liberă» şi e un democrat pur sînge, dar la cîţi nu trebuie oare să le cer iertare? Lui Rîmaru, lui Walter Roman, lui Silviu Brucan şi tuturor acelora care au furat, au minţit, au turnat, au călcat pe cadavre, în timp ce eu munceam ca o vită de povară şi vorbeam copiilor mei de cinste, de adevăr şi de triumful binelui. Iertaţi-mă, hoţilor şi călăilor, titani ai Renaşterii Delincvenței, voi aţi avut dreptate!”.

(va urma)

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista ,,România Mare”, nr. din 18 martie 1994)

Păreri și opinii