Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

 

– Tontonel nu se astîmpără – Culmea coincidenţei – Abuzul ,,Steaua” – Neam-prostia, boala veche a PSD-ului – Liviu şi Klaus: preludiul unei aventuri – Legea graţierii Mafiei – Îngîmfatul

– Violenţa domestică în Rusia, consfinţită prin lege –  Întinarea nobilelor idealuri ale fripturismului – Marele zid mexican, made în China

– Contraofensiva virginelor – Proteste la tot cartierul – Belirea statului de drept – Porco-măgarul – La parastasul PRM-ului – Domnul Nimeni –  Bîlciul deşertăciunilor –  Cum a dat colţu’ Gelu Românul

 

– La aproape 36 de ani, Roger Federer a cîştigat cel de-al 18-lea Grand Slam din carieră, record mondial absolut. Pînă şi cangurii au sărit în sus de bucurie. – Tontonelul de la Chişinău vrea să scoată ,,Istoria românilor” din şcolile basarabene şi să introducă o aşa-zisă „Istorie a Moldovei“. Problema e că Moldova de dincolo de Prut n-a avut o istorie numai a ei, decît după răpirea din 1812, săvîrşită prin coruperea unor funcţionari otomani, în condiţiile în care Rusia era ameninţată de Napoleon. Ăsta, pînă nu-i dă cineva două-trei numere în muian, nu se lasă! Dilimanul a mai scos pe canalul gurii şi că o parte din Moldova se află la România, ca şi o parte din Ungaria! Şi să nu-i faci o baie de scuipaţi, la copcă?! Să nu-i rupi urechile alea de măgar?! – Biroul Permanent al PRU i-a cerut demisia lui Bogdan Diaconu din funcţia deţinut(ă). Duceţi-vă acasă, cu toţii, neruşinaţilor! N-aţi fost decît o hazna a PSD-ului, în care colcăiau viermii corupţiei. – Legea graţierii lui Liviu Dragnea a fost făcută în biroul preşedintelui Camerei Derutaţilor. Pe care, să vezi coincidenţă, îl cheamă tot Liviu Dragnea! Asta da democraţie!

– Insistenţa PSD de a impune legea graţierii e o consecinţă a înţelegerilor oneroase cu Mafia politică aflată parţial la ţuhaus, care a contribuit din plin la mituirea electoratului. Şi care, pe viitor, ar fi profund recunoscătoare binefăcătorilor ei. De fapt, o mînă murdară spală pe alta. Şi amîndouă, obrazul. Sau ceea ce ar putea ţine loc de obraz. – Totuşi, Livache susţine că nu ştie ce conţine Ordonanţa sa de graţiere! Bietul om, cum îşi bate Iordache joc de el, cum l-ar scăpa nemernicul ăla de la Injustiţie de ţuhaus! Grea e misia de preşedinte ipocrit! – Lăbuş de la Ambasada SUA încă n-a plecat acasă. Încă mai roade oase pe aici. – Şi Franţa vrea o relaţie normală cu Rusia. Numai proştii noştri îi trag întruna cu licuricii. Diplomaţia românească este adepta principiului clasic ,,capra rîioasă cu coada pe sus”. – Cu 9 luni înainte ca Becali să pună laba pe Steaua, Hagi avertiza că se pune la cale un abuz. Dar nu l-a ascultat nimeni, hoţia era în desfăşurare. Iar organele statului spărgeau seminţe cu bagabonţii, la lojă. – Ceea ce cîştigă PSD-ul prin organizare, prin vrăjeală electorală şi prin cîteva măsuri luate (şi) în avantajul celor mulţi, pierde prin infatuare, după ce se instalează la butoanele puterii. La umbra a doar 18% voturi dintre toţi cetăţenii cu acest drept, ar trebui să fie mult mai precaut şi mai responsabil. Chiar dacă ai cîştigat alegerile – aşa cum le-ai cîştigat, cu doar 38% participare cetăţenească -, nu ai dreptul să faci tot ce-ţi trece prin cap, nu trebuie să-i dispreţuieşti pe ceilalţi. Nu poţi instala la putere prostocraţia, iar Mafiei să-i dai drumul în stradă, să le dea geto-dacilor la mir. Ei uită cum sînt românii: au o slabă memorie a răului. Şi chiar dacă aleg hoţii (oricum ar fi votat, tot bandiţii ar fi ajuns în fruntea ţării), se răzgîndesc repede şi-i vor jos, la beci, în papuci şi-n pielea goală. Ăsta ar fi un lucru bun, dacă la următorul scrutin n-ar lua-o de la capăt. Aşa că nu mai căutaţi perpeuum mobile: l-au descoperit românii! – Aşa cum v-am mai spus, dar vă repet, ca să vă intre bine la cutia ucrainiană, a început campania pentru prezidenţiale. Tot ce fac Dragnea şi Iohannis nu e decît preludiul acestei aventuri politice. Declaraţii belicoase, băiţe de mulţime, imposibile referendumuri – sînt acţiuni mascate de campanie. Ar fi trist ca românii să se lase din nou prinşi în vrăjeala politicianistă a acestor primitivi. Că n-ar avea de ales decît între dictatura hoţilor şi cea a mafioţilor. – SRI se supune controlului parlamentar. Cei care îl controlează sînt, de obicei, acoperiţi. Dacă nu au fost înainte de a ajunge în respectiva Comisie (rara avis), eroarea a fost remediată pe parcurs. Nu ştim dacă a fost cazul lui Verestoy Atilla, membru al Comisiei din anul 2000, ori al lui Cezar Preda, aflat şi el la datorie, din 2008. – România se află pe locul 27 în UE, din 28, la capitolul competenţe digitale. Ehei, dacă se lua în calcul şi Facebook-ul, alta era situaţia! – Dragnea a fost catalogat de V. Ştefan, ministrul de Finanţe şi neajunsuri, ca fiind dictator şi îngîmfat. Treaba lor, ei se cunosc mai bine. Şi alţi pesedişti dau semne de nelinişte. Acest partid, hrănit cu oportunişti de toate culorile şi categoriile, va plesni la un moment dat şi va umple România de mucegaiuri şi noroi. – Ruşii au adoptat proiectul de lege care dezincriminează actele de violenţă domestică. Pe înţelesul tuturor: dacă-ţi baţi nevasta ori copiii, fără a le provoca răni grave, primeşti cel mult o amendă echivalentă a 470 de euro. Pînă acum puteai lua 2 ani de închisoare. Evident, dacă erai rus. Dacă se întîmplă invers, adică soţia şi copiii îţi îndreaptă cocoaşa, felicitările de mamă sînt de ajuns. Un deputat a ţinut să sublinieze că ei procedează invers decît Occidentul decadent, unde s-a renunţat la tradiţia de a-ţi bate membrii familiei numai în gură, ca pe coasă. Cică lipsa de violenţă de acolo e un exces, un atentat la adevăratele valori ale umanităţii. Numai în pielea rusoaicelor să nu fii! Au mult de lucru… – Culmea acuzaţiei: să fii şeful partidului lui Iliescu şi să îi acuzi pe protestatari de mineriadă! Numai Dragnea putea face asta. Oricum, nu-l văd bine: a întinat nobilele idealuri ale terorismului. – Aurora Simionescu, o româncă frumoasă (normal!), a devenit profesor asociat la Agenţia Spaţială Japoneză. Eu ştiam că femeile sînt cu capul în nori pe plaiul mioritic, dar şi în Japonia?! – Protestele împotriva nesimţirii continuă în Ţara Românească, ţară jefuită sălbatic de bandiţii de toate culorile şi orientările sexuale. Cred că PSD-ul va avea cea mai rapidă prăbuşire din istoria sa, din cauza încăpăţînării de a-l scăpa pe Dragnea de petele de dalmaţian. Pentru oamenii de rînd, n-ar mişca nimeni nici un deget, dar pentru marii corupţi se dau toţi de ceasul morţii. – Trump chiar dă semne că se ţine de cuvînt. Lucru rar. Rîdem noi, dar nu-i rîsul nostru. Echilibrul planetar e destul de fragil, oricînd putem aluneca în neantul nuclear. După interzicerea migraţiei din ţările bănuite că nu joacă foarte corect cartea luptei antiteroriste, e hotărît să construiască şi mult-promisul zid la graniţa cu Mexicul. Fiindcă nu se înţeleg cine să-l plătească, americanii sau mexicanii, le sugerez să-i cheme pe chinezi, care, cît ai zice peşte (cam cît i-ai da drumul unei cutii de conserve pe scări), le vor face o copie frumoasă, de unică folosinţă, a Marelui Zid Chinezesc.

– Numărul trăgătorilor în piept creşte cu 10% după fiecare campanie publicitară pro-tutun. Deci, mai există proşti care cred în reclame! – Pentru că Livache i-a redus salariul, Iohannis i-a tăiat craca graţierii de sub picioare. Dar ei zic că, de fapt, se topesc de grija poporului. – Deşi Legea educaţiei prevede 6% din PIB pentru acest domeniu, Guvernul Gudureanu i-a alocat 1,01%, într-o primă variantă. Da, dar ţara te vrea prost, ca să fii uşor de manipulat. Măi, băieţi, ignoranţa costă mai mult decît educaţia. – Denisa manelista a căzut şi şi-a rupt trista. Mai precis, fiica domnului Peşte a anunţat, la o oră de maximă audienţă a prostiei, că nu mai e virgină de 3 ani, de cînd un bărbat cu multe calităţi i-a dăruit o maşină. N-a precizat ce fel de maşină: de teren, de oraş, de tocat carne, de buzunar, de poşetă, de noptieră… Nici măcar nu ne-a spus ce fel de baterii foloseşte şi cîte viteze are. Păcat, eram curioşi… – În schimb, amantele lui Nicolae Guţă, manelistul fără puţă, au rămas cum le-au făcut mămicuţele lor. Chiar şi cele cu copii din flori.

– Nu ştim care mai e situaţia altei virgine celebre, Oana Lis, cert este că a declarat că donează 10 kilograme de, citez, cu emoţie şi duioşie, ,,cur”, fiind, încă, adînc pătrunsă de spiritul sărbătorilor. Poate i le dă lui Viorel, să le pună în obraji.

– Tembeleviziunile susţinute cu banii jefuitorilor Poporului Român afirmă, la plesneală, că protestatarii cărora le îngheaţă mucii prin pieţe, ar fi fost plătiţi în funcţie de vîrstă, sex şi tracţiune. Cei cu 2×4 primesc cîte 100 de lei (adulţii), respectiv 50 de lei (copiii). Cei cu 4×4, adică patrupedele care latră, se aleg doar cu 30 de lei. Totuşi, e un os bunicel. În schimb, pisicile şi păsăricile nu primesc nimic, deşi multe dintre ele ar putea să dea proteste la tot cartierul. – ,,Statul de drept a ajuns lucrarea unor muşterii nebuni, otrăviţi de putere. Oameni lacomi, cu minte puţină, au clădit o biserică a curvelor cu epoleţi, un loc de închinăciune pentru proşti. Mulţi îi preiau liturghia pe nemestecate şi ies în stradă să-i fluture prapurii. Nu-şi pun niciodată întrebări, vor doar să-i belească pe necredincioşi. Şi aşa cum s-a arătat mereu, tot ce le rămîne e belirea”. Băi, dar ce vocabular are Doru Buşcu ăsta! Îl iertăm, că are dreptate. În orice caz, e mai deştept decît pare.

– Pentru că la Circul Globus a fost interzisă prestaţia animalelor, menajeria a fost împrăştiată pe la partidele politice din Bucureşti, PRM-ului revenindu-i o bovină cu coama zburlită, un porc spinos şi un măgar cu coada-n faţă. Pentru că nu are suficiente fonduri, dată fiind sărăcia lucie din acest stabiliment, destul de onorabil altădată, jivinele s-au pripăşit pe la sediul central al partidului, că le spuseseră lor cîinii maidanezi, pe care, de altminteri, îi plimbaseră la şosea, că pe acolo ar fi un os de ros. Dar, nefiind învăţate cu libertatea, au început să-şi dea în petec: boul să mugească, măgarul să ragă, porcul să grohăie. Martori nevinovaţi ai acestui spectacol al degradării umane au fost mieii de prin ţară, aduşi la abatorul din Bucureşti în speranţa că suferinzii s-au mai vindecat de prostie. Dar, nici vorbă de aşa ceva. Au constatat că în menajeria de sticlă boul e tot bou, măgarul tot măgar, iar porcul e şi mai porc. Şi, culmea modificărilor genetice, din amorul cocoşat al celor 3 jivine a apărut una singură, porco-măgarul. Nu i-au mai spus şi bou, fiindcă de cîte ori deschide gura şi mugeşte, originea este evidentă. – Data de 28 ianuarie 2017 este ziua în care PRM a fost îngropat definitiv. După decesul electoral constatat la alegerile din 11 decembrie 2016, s-a încercat criogenizarea, în speranţa că ştiinţa politică va face paşii necesari să-nvie mortul. În ciuda zbaterii îngerilor de prin filiale, patrioţi desăvîrşiţi, care-şi risipesc zborul purtînd pe aripile lor idealurile naţionale, valorile perene ale Neamului Românesc, groparii mişcării patriotice, aceia care au pus gheara pe conducerea acestui partid, se încăpăţînează să-i dea cu lopata în cap şi să mai arunce trei-patru straturi de gunoi peste el. Alegerea unuia, care nu reprezintă nimic prin el însuşi, în funcţia de preşedinte interimar a însemnat cea mai mare greşeală din istoria acestui partid, altădată glorios. Aşa-zisa şedinţă a Biroului Permanent al PRM a fost un bîlci dezagreabil, la care trădătorii, liber-schimbiştii, fariseii şi prostovanii tronau pe post de învăţători ai Patriei, ei fiind, în realitate, nişte lichele de doi lei, nişte gîndaci de Colorado aflaţi în plin proces de scîrbavnică fecundaţie. Onorabilitatea majorităţii delegaţilor din filiale n-a putut fi remarcată de nimeni, în condiţiile în care neam-prostia, incompetenţa crasă tronau la prezidiu. N-a existat în istoria partidelor politice româneşti un lider de mai proastă calitate decît cel pe care-l are, pe hîrtie, acest partid. Pe lîngă domnul Prostescu (scuze, e posibil să fie o greşeală de redactare, nu i-am reţinut numele), Iosipescu-Zambra şi Nahorniac sînt adevărate legende ale politicii româneşti. – Pentru cine nu ştie – şi nu ştie nimeni, preşedinte interimar al PRM (susţine că) este un tinerel de peste 70 de ani, a cărui cea mai lungă frază rostită vreodată a fost ,,apa, papa, caca”. Ştiu că nu-i o frază, dar el nu se prinde. El zice că-i preşedinte interimar, dar Tribunalul a zis: ,,Nţ, nu eşti nimic”. Şi nu e nici o glumă la mijloc, dl. Nimeni e nimic, întrucît Consiliul Naţional al PRM din 1 octombrie 2016, care l-a pus moţ în funcţia respectivă doar pentru a avea cineva drept de semnătură, nu a fost validat de Tribunal. În acest moment, PRM nu are nici un preşedinte, fie el şi interimar, întrucît căile de atac au fost epuizate (de fapt, nici n-au fost folosite, marele strateg cerînd cele două amînări la care avea dreptul). Strategii lui Peşte-Prăjit, care-i girează incompetenţa, ar trebui să-şi dea două palme cu piciorul. Şi să le fie ruşine obrazului! Ştiu ei de ce… – Paranteză: după alegeri, a dat mai multe comunicate în care anunţa excluderea unor membri de partid, încălcînd statutul şi normele bunului-simţ. Numai că organele (in)competente ale partidului nu i-au validat pîrţurile. – Dar să revenim la… normal. Şedinţa BP a fost după chipul şi asemănarea ştrumfului: o mizerie. În sediul partidului se instalase Siberia, iar un Stalin bizar trona la intrare. A încuiat uşile, astfel încît oamenii să treacă dintr-un birou în altul, nu pe hol!, ca să fie controlaţi de el şi de vreo altă galinacee bolnavă de gripă aviară. Scopul era împiedicarea Lidiei Vadim Tudor de a intra în casa tatălui său şi de a-l trimite pe el să plimbe cîinii, îndeletnicire, de altfel, onorabilă. Deşi nici vîrsta, nici corpul, nici tehnica nu-l recomandă pentru luptele corp la corp, nu s-a sfiit să se hîrjonească ştrengăreşte cu vechii colaboratori. Fostului lacheu al lui Vadim nu i-a crăpat pingeaua obrazului de ruşine să încerce împiedicarea fiicei binefăcătorului său să pătrundă acolo unde îi este locul. Intervenţia fermă a unor lideri de filiale a pus lucrurile la punct, şi porco-măgarul a fost legat la iesle. – Şedinţa a fost un cacaimas generalizat. O dezorganizare… perfectă, după chipul aceluia la care s-a gîndit Swift cînd a spus: ,,Sînteţi de o incultură… enciclopedică!”. În loc de un raport serios asupra rezultatelor alegerilor, asupra situaţiei disperate a partidului, au fost prezentate cîteva bîrfe de ţaţe din Piaţa Obor, nişte acuze care s-au dovedit nefondate, şi alte bîlbîieli jalnice. Realitatea e că nu poate mai mult. Nu e el vinovat că a sărit de la statutul de slugă la cel de stăpîn, vinovaţi sînt aceia care închid ochii şi acceptă ca partidul să fie ,,condus” pe ultimul drum de un ,,orator” care pune virgulă între subiect şi predicat şi cînd vorbeşte. Deşi oamenii au plecat profund dezamăgiţi că au bătut atîta cale degeaba şi nu s-a întîmplat nimic, această jalnică întrunire a hotărît totuşi amînarea Congresului pînă cînd Tribunalul îşi face milă şi ne curmă suferinţa, desfiinţîndu-ne de tot. – Interesul televiziunilor faţă de scandal este normal într-o ţară anormală, iar relatările au fost oarecum obiective, deşi n-aveau ce declaraţii să dea unii care, cu două luni în urmă, contestau dreptul PRM de a candida. Acum sînt pe baricade, lîngă Parpanghel. – Ăsta-i PRM-ul acum: un bîlci al deşertăciunilor, în care oamenii cinstiţi, patrioţi, demni, visători, de prin filiale, acceptă dictatura prostiei şi a imposturii. – Am primit la redacţie o întrebare întrebătoare: cine este, în realitate, preşedintele PRM. Nimeni. Domnul Nimeni.

– Dar să lăsăm deoparte meandrele concretului şi să vedem ,,Cum a dat colţu’ Gelu Românul”, evident că din celebra ,,Istorie necenzurată a românilor”, de Adi Sfinteş: ,,Măgăreanu, calul lui Gelu, îşi căuta cuvintele prin iarba Luncii Someşului. Arhaisme, regionalisme, locuţiuni. Gîndea că o să-l dea gata pe Gelu Voievod cu morala ce avea să-l izbească drept în inimă. Nu era convins că mai era prea mult loc pe acolo, fiindcă săgeţile, deşi intraseră prin spate, se hlizeau prin pieptar. Şi cum el nu se pricepea cine ştie ce la medicina generală, încerca să facă literatură, doar-doar l-o salva pe stăpîn, că ăstuia-i plăceau poveştirile adevărate ceva de speriat. Cînd tocmai găsise vreo două neologisme potrivite şi le rumega îndelung (obicei nemaiîntîlnit la cai), în ideea să le facă mai accesibile voievodului, auzi chemarea acestuia: «- Măgăreanu! Măgăreanu, fă-te-ncoa!». Purcese agale, că tot nu mai era nici o grabă. «- Măi, uite de ce te-am deranjat… Ştii că, în general, noi, românii, ne împăcăm bine cu animalele, indiferent de sex, origine şi naţionalitate, ca să zic aşa, şi din cauza asta, ultimele momente plăcute de pe pămînt ni le petrecem cu ele. Şi tot lor le încredinţăm dorinţele finale. Uite ce îţi ordon, pardon, ce te rog, fiindcă, după faţa aia lungă, înţeleg că asta-i formula democratică ce-ţi vine mai bine: mergi la Coşbuc şi povesteşte-i ce-am păţit. Aminteşte-i lui Gixi că este poetul de curte preferat şi că aş dori să lase posterităţii un poem care să ateste că n-am făcut umbră pămîntului de pomană. Că o să vină vremea în care vreun cap pătrat n-o să mai ia în considerare faptul că m-am luat de gît cu fiii pustei, care n-aveau unde-şi duce Ciocciolinele la păscut ciup… ciup… ciupercuţele, decît pe moşia mea. Cu istoricii din vremea lui Milică orice este posibil, şi ar fi păcat să se aştearnă uitarea peste faptele pe care le-am săvîrşit şi să nu se ştie cîţi vagabonzi de-ăştia am trimis în împărăţia lui Belzebut…» «- Stăpîne, ai zis cap pătrat? Ori te-ai referit la Sorin Mitu? De unde-l ştii pe tizul meu?» «- Cum, mă, tizul tău? Ce, te cheamă Sorin?» «- Nu, mă cheamă Măgăreanu». «- La ce te cheamă? Ha, ha… 1-0 pentru mine, te-am păcălit. Dar să ştii că înglobezi o grămadă mare de subtilitate între urechile alea, nenică. Îţi promit că, dacă n-o mierlesc, te trimit la facultate, să te faci scriitor, aşa, cam ca Mircea Dinescu, că şi ăla e tot tra-la-la ca tine. Dar să nu deviem de la subiect: Mitu ăsta a scris un manual de istorie a românilor…» «- Fugi de-aici, că mă faci 2 la 0. Păi ce, eu-s atît de prost să cred că românilor le scriu istoria toţi măgarii?!» «- Crezi, nu crezi, aşa este. Românilor, de cînd cu reforma lui Marga, toţi zăpăciţii le descriu trecutul după cum îi taie capul. Uite, par exampl, că tot sîntem ţară francofonă, Mitu a şters cu buretele toate luptele mele cu ungurii, şi nu înţeleg de ce…» «- Nu ştii de ce, nu ştii de ce, of, of… se cunoaşte că scriitorii tăi de curte nu e informaţi. Acu, că tot dai colţu’, pot să-ţi mai dau un sfat, că, vorba aia, te-am învăţat pînă te-am prostit: nu mai pune la suflet toate nimicurile, că-ţi cauzează la diabet. Şi-o să-ţi mai fac un serviciu suplimentar, dar pentru asta mă treci în testament. O să-ţi spicuiesc cîte ceva din biografia lui sclifositu’ de Sorin. S-a născut pe malul gîrlei, unde mă-sa spăla nişte lînă. Din grabă sau din nepricepere, l-a scăpat cu dovleacul pe o sigă alunecoasă. A bătrînă n-a dat importanţă evenimentului, dar, mai tîrziu, crescînd, a început să-i fiarbă sîngele de ardelean în vene atît de tare, încît şi-a propus să-i călărească pe unguri. Ştii ce-a făcut?» «- Şi-a cumpărat cal din Ungaria?» «- Nţ. S-a însurat c-o unguroaică. Şi-acum ştii şi tu cum sînt unguroaicele…» «- Ştiu, sînt bune.» «- Se lasă ce se lasă călărite prin toate colţurile lumii, după care odată întorc foaia şi cer răsplata. Asta a lui Mitu i-a cerut să intre în rîndul celebrităţilor scriind o carte, probabil pe asta de zici c-ai citit-o, deşi parcă nu-mi vine a crede că ai făcut personal efortul ăsta.» «- Hai, mă, că exagerezi, biensur, cu tolomacul ăsta din Cluj. Eşti şovin. Ce dacă este unguroaică, omul, ca să mă exprim elegant, îşi face treaba cu ea. Şi dacă fata i-a cerut să scrie o carte, e foarte bine, şi n-ar trebui să-ţi amintesc asta tocmai ţie, tip cultivat: cine are carte, are parte de necazuri! Că a ieşit ce-a ieşit nu e vina cotoarbei, căci tu ai zis că tipul e alunecos din cauza bubiţei din copilărie.» «- Ai dreptate, stăpîne!» «- Vezi, bă gloabă, c-ai ajuns la vorba mea? Nu te supăra că mai fac cîte-un spirit de glumă cu tine, oricum sînt pe ducă…» «- Aiurezi, barosane, nu eşti pe ducă, scuză-mă că te iau la pertu, că toată viaţa m-ai călărit din toate poziţiile şi pe toate coclaurile, dar nu mai suport europenismul de paradă, de care nu te mai lepezi nici în ceasul al doisprezecelea. Păi, măi, fratele meu, că tot veni vorba de gloabe, nevasta lui Mitu stă la Budapesta, cu hoaşca a bătrînă!»«- Fugi de-aici, s-au despărţit?» «- Of, Gelule, pe cît eşti de viteaz, pe atît eşti de tălîmbă… Îţi filează lampa mai greu decît lui Băsescu, ministrul celor şapte cărări. Nu s-au despărţit, minunatule, acolo locuieşte. Şi de acolo i-au dictat lui Sorin-baci manualul.» «- Fugi de-aici! Mă, tu eşti nebun!» «- Nebun eşti tu! Eu sînt cal. Şi după cum vezi, cunoaştem mai multe despre manualul de istorie decît voi, conducătorii, care, pe deasupra, vă mai daţi şi în bărci cu cultura voastră…» «- Haide, nu te întinde prea tare la discuţii, că n-am închis decît un ochi şi s-ar putea să mă supăr. Nu fii măgar şi zi-mi şi mie cum de ştii atîtea despre unguri. Dar fă-o repede, că mă încurcă săgeţile astea din spate.» «- Vai de capul tău, nici pe asta n-o ştii! Păi maghiarii, cum le mai zice lor, vorbesc limba cailor.» «- Cum, mă, cunosc limba voastră?» «- N-o cunosc, asta-i limba maternă.» «- Asta explică multe. Auzi ce surpriză mi-ai făcut chiar acum, în clipele finale. Cred că d-aia se zice că omul învaţă pînă moare.» Ultimele cuvinte, Gelu le spusese mai mult pentru sine. «- Măgărene, mai am o rugăminte la tine: apucă-te şi fă-mi o groapă. Pînă termini, sînt gata şi eu, numai bine mă răcesc.» «- Nu mă mai face să mă rîd, c-această clipă e solemnă, trebuie să fiu serios. Cum să te îngrop, Gelule, românule, n-a făcut-o Mitu destul?» «- Termină cu măgăriile şi fă ce ţi-am spus. Şi cred c-a venit momentul să-mi îndeplineşti ultima dorinţă.» «- Ce dorinţă?» «- Vezi că în diplomatul de la şa, cel cu cifru, am un compact disc cu Nicolae Furdui-Iancu. Pune-l, că vreau să mai aud o dată <Noi sîntem români>.» «- Cum zici că-l cheamă? Nicolae Furdui-Iancu ? N-am auzit de el…» «- Ah, gloabă afurisită, tu nu numai că vorbeşti limba lor, ci eşti chiar ungur. Şi-mi spunea mie nevastă-mea, săraca: ai grijă, Geluţule, că trădările vin chiar de sub noi….»”. – Bibliografie: La emisiunea ,,Profesiunea mea, lătura”, au dezbătut tragicul eveniment Marko Belea şi Gixi Coşbuc. ,,- Decesul lui Gelu – a găvărit Marko – a survenit pe motiv de nerespectare a drepturilor minorităţilor”. ,,- Care minorităţi, mă, nu ţi-e ruşine, că la lupta aia aţi avut mai mulţi ostaşi decît Gelu!” ,,- Eu nu mă refeream la confruntarea respectivă – a sărit de pe fix reprezentantul năvălitorilor – ci la situaţia noastră, a maghiarilor. Che chind am venit în Transilvania, românii erau deja o mulţime. Şi vii dumneata şi mă contrazici că noi n-am fost minoritari de la început?” ,,- Nu te contrazice nimeni, măi mumia lui Lenin, sînt curios numai să aflu de ce ne tot băgaţi pe noi, românii, în belea…” ,,- De fraieri” ,,- Asta o ştiam, dar de ce n-o recunoaşteţi mai des? Că, dacă aţi proceda aşa, în fiecare zi ar fi 1 Decembrie…”. –  Promouşăn: Aţi auzit de tătari? Sigur aţi auzit, că-i plină politica românească de ei. Ţineţi-vă bine de ceea ce aveţi fiecare, că intră-n scenă să vă scape de surplusul de speranţă. Atenţie la butelii!

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI