Săptămîna pe scurt

in Săptămîna pe scurt

–   Educaţia Internetului

–   Franciza ,,Terminatorul” se filmează la noi

–   Consumaţi pulpe româneşti

–   Cătălina Ponor nu se lasă uşor

–  Proiectele Mafiei administrative

–  Iluminaţii şi Neiluminaţii

–  Ziua Internaţională a Nefericirii * PRD (Partidul România Divorţată)

–  Adevăratul apel către lichele

–  Promoţie la hîrtia igienică ,,Moliceanu”

–  Dezvelirea bustului Olguţei

–  Ultima dorinţă a lui Viorel Lis

–   Pisica popii

–   Sentimentul capului spart

–   Cui i se (mai) subordonează şcoala

–   Cine a mai dat colţu’…

–   De cînd e ungurii periculoşi

– Digitalizarea excesivă a învăţămîntului va crea pe viitor probleme majore de sănătate în rîndul noilor generaţii care, şi aşa, nu se mai dezlipesc de telefoane, tablete, laptop-uri şi alte gadgeturi, cum nu se despart sugarii de biberon. Împotriva promovării acestei mode trebuie să se ridice oamenii responsabili, dacă n-au şters-o cu toţii din ţară. Tehnica modernă e necesară, dar nu în orice împrejurare şi fără nici o măsură. Ea nu poate înlocui profesorul, iar relaţia dintre acesta şi elev este esenţială pentru progresul şcolar. Copiii nu sînt roboţi şi nici nu trebuie trataţi ca atare. Educaţia nu trebuie scăpată de sub control, numai pentru că li se pare unora că au reformat sistemul, dacă-i ţin pe copii prizonieri în faţa unui ecran care, mai devreme sau mai tîrziu, se va dovedi că nu este decît o iluzie, la care se vor chiomba prin lentilele unor ochelari cît fundurile de sifoane. Un text scris pe hîrtie este mai bine înţeles decît unul în format digital, fiindcă acesta din urmă afectează memoria de lungă durată. Asta înseamnă că, pe termen lung, se vor înregistra carenţe majore în domeniul cognitiv. Dar ce să ştie proştii care au fost numiţi politic ca să-şi dea cu părerea despre educaţie, adică despre ceea ce ei nu au posedat niciodată?!

– A fost anulată continuarea francizei filmului ,,Terminator”. Nu la noi, la americani. La noi, ecranizarea programului de guvernare continuă, cu Livache în rolul principal.

– Din Brazilia a intrat în UE o cantitate uriaşă de carne de pui şi vită ,,putrezită”. Pentru redarea aspectului comercial, în special al cărnii tocate, au fost adăugate substanţe cancerigene în exces. Fraţilor, consumaţi produse româneşti, luaţi-le direct de la ţărani! Nu ştiu dacă o să fiţi mai deştepţi, dar sigur o să fiţi mai sănătoşi. Şi mai fericiţi, dacă pulpele e fragede… – La etapa de Cupă Mondială de la Baku, Cătălina Ponor (30 de ani) a obţinut medaliile de aur la bîrnă şi la sol. Un model de urmat, un sportiv excepţional. O româncă de care sîntem mîndri.

–  Culmea hoţiei: să furi de la Vanghelie! S-a întîmplat. Făptaşa e o bonă filipineză, care a încercat să recupereze de la primarul care a fost cîte ceva din tezaurul haşmanglit alegătorilor din Sectorul 5. Cinste ei, onoare muncii! Trăiască lupta pentru pace între două dobitoace! Aşteptăm nerăbdători să intre-n scenă şi celelalte bone filipineze.

– În România sînt atîtea proiecte europene şi guvernamentale inutile, de parcă ar fi gestionate direct de Mafie. Bîhîie ţara de realizări în care s-au îngropat munţi de bani fără o justificare ulterioară. Terenuri de fotbal în pantă, săli de gimnastică (vorba vine) în localităţi în care singurul sport olimpic este mersul în cîrje, instituţii de învăţămînt în locuri unde nu mai există copii, parcuri în mijlocul pădurii… N-ar fi cazul ca DNA şi celelalte sperietori de ciori să se aplece asupra problemei? Toate măreţele realizări, prin care bugetul statului a fost devalizat, n-au avut decît justificare electorală. Pe banii tuturor, unii edili şi-au făcut campanie electorală mascată, crescîndu-şi cota în ochii cetăţenilor, care nu ştiu să facă diferenţa între diversele triburi de bandiţi şi rarii oameni cinstiţi. Dar n-au crescut numai ei, li s-au umflat şi averile, fiindcă, în spatele acestor proiecte, înfloresc parandărăturile. Sînt mii de asemenea ,,tunuri” trase în pieptul ţării noastre. În fumul orgiilor bugetare, fumegă sîngele Poporului Român.

– Pe lîngă Iluminaţii care conduc lumea după cum vrea muşchiul lor ţigănesc, în munţii noştri vieţuiesc Neiluminaţii. Nu ştiu dacă se opun modului scandalos în care Iluminaţii dirijează circulaţia omului în natură, cert este că bătrînii înţelepţi încă se întreabă, în 2017, dacă va ajunge şi la ei, vreodată, curentul electric. – Cică a fost Ziua Internaţională a Fericirii. Bună glumă, pe care românii n-au gustat-o, fiindcă nu ştiu cum arată. În schimb, la norvegieni, cea mai fericită naţie de pe Terra, e un fel de zi naţională. Printre cele mai nefericite ţări este Rwanda, dar jalea i-a cuprins recent, după ce reprezentanta lor la ONU a fost vecină de scaun cu inepuizabila Olguţa, nefericita reprezentantă a României.

– Maria Olaru, contestatara legendarului Octavian Belu, a divorţat de Bogdan Diaconu, pe care anterior îl ejaculase şi PRU (actualul PRD-Partidul România Divorţată). Băi, fraţilor, în politică e la fel ca-n viaţă: n-ai puţă, n-ai drăguţă. – Gabriel Liicheanu şi alţi onanişti metafizici au bălăcărit România la Bruxelles, la iniţiativa distinsei consumatoare de meandrele concretului, căreia răutăcioşii îi spun Procuroarea-Şnur, iar partenerii de seminarii pe teme de justiţie şi limbă împleticită, Monica Bewinski. Dată fiind ora la care s-a desfăşurat întîlnirea intergalactică, filosoful nu s-a putut abţine şi a mîncat rahat. Mult mai bine crescut, Tudorel, de la ,,Românii e talentaţi”, şi-a înfrînat pornirile, deşi murea de poftă.

– Faţă de cele întîmplate, spiritul justiţiar îmi dă ghionturi să fac un apel către lichelele din societatea civilă (asta glumă!) şi din politică, să cînte la altă masă decît gelateria din Bruxelles, dar ar rămîne mahalaua goală. De ce-or fi avînd românii, că e posibil ca şi ăştia să fie români, vocaţie de slugă? De ce n-au pic de demnitate? De unde reflexul ăsta Pavlov, de a saliva cînd stăpînii inelelor aprind un bec într-un tavan insalubru? O fi Liiceanu ăsta deştept, dar prea se crede buricul pămîntului! Lipsit total de caracter, pupînd în bot tot, de la jalnicul Emil Constantinescu şi pînă la oniricul fruntaş Traian Băsescu, prietenul Monstrului cu Barbă nu e decît acea plantă urît mirositoare căreia peizanii îi zic, cu atîta lirism, băşina porcului.

– E adevărat, societatea românească are nişte probleme cu alde Şerban Nicolae, Nipulicea şi alţi jurişti de gang, Ordonanţa 13 a fost o mizerie, dar să te dezbraci de izmene şi să le întinzi pe gardul electric al Europei, dovedeşte că nu sîntem capabili să ieşim prin noi înşine din latrina istoriei. Dar ce ne mai place să ne dăm mari între noi, prin curtea plină de bălării, ce ne mai place să rîdem de alţii! Şi cînd te gîndeşti că, pentru prostovani, alde Monica Bewinski, Gabriel Michiduţă Liicheanu şi alte excrescenţe ale naturii umane sînt adevărate repere morale, îţi vine să scoţi pixul la ei, să-i dezbraci la pielea goală şi să li-l bagi în fund. Deşi asta ar fi suprema eroare, fiindcă, pătrunşi de acest reper cultural, s-ar bucura ca nişte vădane violate. Pe lîngă ei, muntele de osînză, care alerga, numai în chiloţi cu mînecuţă şi cu mărul cunoaşterii pe cap, prin codrii patriei după vestalele sacrificate pe altarul mişcării transcendentale, pare un om cumsecade, ieşit la păşunat. Aşa că-l sfătuim ca, între o ciorbă de burtă şi un caltaboş afumat, să-l bage-n viteză şi pe autorul cărţii autobiografice ,,Apel către lichele”, fiindcă, oricum, şi-a pierdut chiloţii în Belgia, între două citate false şi o eroare de memoria minţii. Nu ştim (încă) dacă i-a găsit Monica, dar să nu-şi facă prea multe speranţe, deoarece Procuroarea-Şnur nu ştie ce sînt ăia, de cînd a căzut şi şi-a rupt pista de aterizare politică, după un summit desfăşurat la cel mai înalt nivel, într-o anexă a Palatului Cotroceni, unde băutura n-a fost destulă. – Revenit la şatră, cu onoarea nereperată, Liicheanu s-a apucat de pus ghilimele la expresii pe care nu le-a rostit nimeni. Adică e un fel de Victor Ponta pe invers.

– Fiindcă au auzit că e o promoţie la hîrtia igienică ,,Moliceanu”, mai mulţi fripturişti s-au înghesuit la ,,Asociaţia Proştilor de la Guvernare”, ca să aibă cu ce se şterge la gură după masă. Alde Daniel Constantin şi alţi monstruleţi s-au supărat fiindcă la marea împărţeală a ciolanului puterii n-au mai apucat să roadă Ministerul Agriculturii, unde tronează Moş Tăgîrţă. Aşa că s-au prezentat presei în nudul gol, anunţînd omenirea umană că nu e de acord să facă ca Călin (sic!). Şi atunci, pentru ce-i trebuia junelui Constantin atîta hîrtie igienică? Doar ca să protejeze mediul infracţional din jurul oliţei? Tot mai speră să-l dea sub brazdă pe şantajabilul Tăriceanu şi să pape el tot? Naiba ştie. Chiar dacă-i la bulău.

– După numeroasele măriri succesive, concomitente şi la rînd, pe care le va face negreşit în orele, zilele şi lunile următoare, Olguţei îi va fi dezvelit bustul în fiecare oraş al ţării. N-ar fi prima oară. Istoria neromanţată a acestei martire a luptei cu tirania culturii, a acestei statui vii, posesoare de centură de castitate de culoare neagră, a început pe aleile Parcului Romanescu, pe unde se plimba de mînă, ca o vestală neprihănită, cu limba engleză. Pe care, însă, o înşela sistematic cu limba franceză.

– Tibi Uşurelu, un bistriţean care n-are toată ţigla pe acoperişul mansardei situate deasupra gîtului, a cîştigat, pentru a doua oară consecutiv, cel mai greu Maraton din lume, desfăşurat în zonele arctice. Pe acolo nici cîinii nu-i scoţi din casă, evident, dacă ar avea cineva aşa ceva. Cred că lui Tibi i s-a părut atît de naşpa prin România, încît a preferat să alerge 560 de kilometri la -20, -30 de grade Celsius, făcîndu-i să lăcrimeze de invidie pe urşii polari. Băiatul e bine, dacă se poate spune aşa, în ciuda degerăturilor de la picioare, iar la această oră, linge o îngheţată în lada frigorifică în care locuieşte pînă o da îngheţul şi s-or auzi renii lui Moş Crăciun…

– Oana Lis ne anunţă, cu sinceritatea-i dezarmantă, că-i va respecta ultima dorinţă a lui Viorel: la moartea lui, va rîde cu gura pînă la urechi. Nu ştiu de ce se îndoia domnul Lis că nu va fi aşa.

–  Elenei Merişoreanu nu-i merge bine dacă-i iese în cale o pisică neagră sau un popă de treflă. Nici nouă, mai ales dacă-i pisica popii.

– Din perspectiva retragerii Europei bogate în fieful tradiţional, coloniile economice, precum România, par nepregătite să facă faţă provocărilor zilei de mîine. Ce fac conducătorii noştri la ora marilor dezastre ale istoriei? Ce au făcut dintotdeauna: se ceartă, se pîrăsc la licuricii mari şi mici, fac cele mai josnice lucruri, numai să rămînă agăţaţi de prepeleacul puterii. Dacă ar avea mame, le-ar vinde fără să clipească. Chelneri de bacşişuri mici, duşmanii propriei ţări. Nişte mutanţi urduroşi. Aceşti ordinari care ne conduc prin pustiul economic ar trebui să renunţe, în ceasul al 12-lea, la obsesiile interne belicoase, în condiţiile în care viitorul nu se sprijină pe date sigure. Numai solidaritatea naţională mai poate urni căruţa românească din mlaştina istoriei. Dar cînd s-a mai pomenit ca românii să fie solidari cu ei înşişi? Niciodată. Românii, dacă nu-şi dau în cap unii altora, nu se simt împliniţi, un gol istoric îi cuprinde. Singura trăire care îi pune în mişcare e sentimentul capului spart.

– Prea Sfinţia Sa, Destul de Înaltul Teodosie Şpagoveanu, a decretat: şcoala este subordonată bisericii! Dar cui nu-i este subordonată şcoala? Politicienilor cu două clase mai mult decît trenul, tractoriştilor din fruntea primăriilor, legumicultorilor din consiliile locale, păsărilor călătoare, cîrtiţelor, gîndacilor de Colorado… Aşa că o subordonare în plus ce mai contează, cîtă vreme principiul după care se bazează educaţia este ,,Dumnezeu cu mila”?… – S-au făcut 60 de ani de cînd s-au pus bazele CEE, mama UE. În cinstea măreţului eveniment, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord a înaintat actele de divorţ.

– S-a dus şi Rockefeller, la numai 101 ani. Puştiul ajunsese destul de rău, nu mai deţinea în conturi decît vreo 3,3 miliarde de dolari, banii de seminţe ai unui politician român care a trecut o dată pe la masa puterii. Deşi a vrut să creeze Statele Unite ale Lumii, nu i-au ieşit decît Statele Umilite …

– Băi, mînca-v-aş găinile, şi voi mie, cîinele, ştiţi de cînd avem noi probleme cu ungurii? Nu ştiţi? Ia fiţi atenţi acilea, şi băgaţi la cap ce vă învaţă istoria necenzurată a cronicarului Adi Sfinteş: ,,Odată cu stingerea dinastiei arpadiene, Ungaria trece printr-o nouă criză de epilepsie. Din motivul ăsta, destul de întemeiat, i-au lăsat pe valahi în pace, deşi aceştia începuseră să-i calce des şi apăsat pe bătături. Mai exact, după instalarea la Cîmpulung a unuia Basarab, de se dădea mare că-i fiul lui Tihomir, românaşii îi alungă pe unguri de prin părţile subcarpatice. Din considerente umanitare, o mare parte a rămas pe loc, că voievodul şi-a dat acceptul să fie izgoniţi cîţi mai puţini, iar pentru cei rămaşi a dat ordin oamenilor săi să-i tragă în ţeapă sau să le taie capetele cu cea mai mare consideraţie. Adică, evenimentele să se desfăşoare în aşa fel încît nimeni să nu sufere. După trebuşoara asta, Basarab le-a propus colegilor regionali din stînga şi din dreapta Oltului să facă o singură ţară, una mişto de tot, că, zicea el, «dacă ţinem cu toţii de un curmei, mergem mai liniştiţi la femei. Şi dacă ungurii mai vin, îi caftim puţin…». După cum poate ai observat, iubite cetitorule în stele verzi, Basarab era român sadea, nu precum cumanul de Neagu Djuvara, şi din cauza asta, vorbea în versuri sau, în momentele de mai puţină inspiraţie, în proză. Aflînd vestea cea mare, ungurii s-au crucit de invidie dar, neavînd încotro, au tăcut mîlc o vreme. Ba unii, mai entuziaşti, l-au felicitat pe voievodul valah, zicîndu-i de la obraz că a fost inspirat cînd a acceptat denumirea de Ungrovlahia pentru ţara lui, care s-ar traduce în francofonă cam aşa: «Vlahii de lîngă unguri». Dar admiraţia în care căzuseră cloşcă foştii suzerani n-avea să ţină decît pînă în momentul în care au considerat că ar fi cazul să-l pocească un pic. Aşa că, pe la 1330, Carol Robert de Anjou a organizat o serie de petreceri în cinstea viitoarei cuceriri a ţării lui Basarab. Auzind amuzanta veste, voievodul i-a trimis o însemnată solie regelui, numindu-l, la mişto, «tată», dăruindu-i, în semn de preţuire şi respect, 7.000 de mărci de argint, bugetul «Grindeanu» pe 8 ani, în speranţa că s-o răzgîndi maghiarul şi s-o întoarce la Buda, unde oricum era mai confortabil decît prin codrii valahi. Daniela Ghiorfi, purtătoarea de vorbe meşteşugite a lui Basarab, i-a transmis rigăi mot ŕ mot: «-Voievodului nu-i place cafteala fără rost, dar dacă eşti fraier şi n-accepţi banii, rămîi ca un prost, că-i hotărît s-o pună cu tine. Să ştii că s-a jurat pe barba sa/ că primejdia ce planează asupra ta/ n-o poţi înlătura/ tra la la la la…». Semeţ din cale-afară, Carol Robert s-a adresat solilor la modul general, făcînd abstracţie de talentele cît de cît ascunse ale Danielei: «- Băi, aceştia, să-i spuneţi ăluia de v-a trimis să faceţi playback de pomană că o să-l scot din vizuina în care s-a ascuns de frica mea, trăgîndu-l de barba aia de sălbatic. Şi-l avertizez că i-o voi smulge fir cu fir, că d-aia mi-am luat patentul la mine. De asemenea, anunţaţi-l să nu-mi mai trimită mie solii, că eu n-am nici o gară cu ciobanii. Clar?»”.

– Promouşăn: Nasol moment, mişto colivă. Nu mă credeţi? Credeţi-mă, altfel aveţi soarta lui Carol Robert de Anjou…

CONTELE DE MONTE-CRISTO

COMENTARII DE LA CITITORI